Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele)

Lăsaţi-mă singurătăţii mele.
Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii,
Pe frunţi de valuri stă cununa spumii,
De mult ce se frământă între ele.

De visuri inima pustie nu mi-i…
Senin mă urc pe-a lor înalte schele,
Străbat albastre văi, plutind prin stele,
Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii!

Tihnit, ascult a gândului poveste,
Mă-nşel, şi cred că tot ce-a fost mai este.
Ce dulce-i astă amăgire-a vieţii!

Tăceţi s-adorm, nu voi să prind de veste
Că mi s-a stins văpaia tinereţii,
Şi-asupră-mi anii grei şi-aştern nămeţii.

Alte poezii de AL. Vlahuță.

Alexandru Vlahuță (născut la 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — decedat pe 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

Tot alte vremi... (Versuri – Alexandru Vlahuţă,  Muzică – Voce Dan Lucian Corb)

Madalina Amon – Nu-s parale (Versuri – Alexandru Vlahuţă)

„Biruri noi!” guvernul strigă,
Iar ţăranul: „Mămăligă!”
Nu-s parale, nu-s.
Ce mai construiţi palate
Şi oraşe ca-n Apus?
Ştiţi voi ce-i la sate?
Nu-s parale, nu-s!