Motto: „Mai mult decât minciuna nimica nu răpune…
E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune.” – Al. Macedonski

Scurt pe 2 și 1/4: În PRIMA PARTE a acestui material (publicată pe 30 ianuarie 2020), am prezentat în imagini „istoricul” organizării de șantier pentru realizarea impozantului EDIFICIU, numit pompos „COMPLEX PENTRU RECREERE ȘI AGREMENT P + 1 E, CU AMENAJARE SPAȚII VERZI AFERENTE”. Fiecare se gândește cam ce ar putea să însemne „recreere și agrement” în concepția d-lui PARASCHIV DORU OCTAVIAN, patronul numeroaselor și profitabilelor așezăminte de „recereere și agrement” din oraș, numite generic OK. Dânsul fiind cel care a inițiat construirea Complexului, pe pământul pe care îl deține în proprietate, pe Aleea Castanilor nr. 31 de pe Dealul Capela din municipiul Râmnicu Vâlcea. Teren în posesia căruia a intrat în urmă cu doar câțiva anișori, printr-o aparent neașteptată – dar mai mult ca… sigur – fericită „întâmplare”! C-așa-i în viața unora! Dă norocul peste ei, exact din direcția și cu viteza cu care-l așteptau să vină! Fix la locul și la ora indicată, nu pe gratis, ci cu… plată! C-așa-i între noii nababi / baroni ai postdecembrismului național! Între care funcționează atât un nespecificul locului… Gentleman’s Agreement, cât și – la fel de – neromâneasca… omertà! 

În PARTEA a DOUA, publicată pe 5 februarie 2020, am făcut publice materiale rezultate în urma altei ture pe deal, făcută în toamna anului 2019. Rezultând o serie de fotografii care surprind stadiul de atunci al mărețelor lucrări edilitare din vârful dealului vâlcean. Realizând – fără surprindere – că acestea au crescut falnic, precum voinicul din poveste.

Înainte de publicarea fiecăruia dintre aceste materiale, mi-am asigurat o rezervă consistentă, constituită din fotografii recente ale obiectivului edilitar din muchia dealului CAPELA. Ca să avem o perspectivă asupra a ceea ce și cum urmează să se întâmple acolo. Și trebuie să constatăm că, între timp, s-a întâmplat, nu glumă… Iar povestea este în plină desfășurare, având, ca și altele, un final atât de… previzibil! Și de… fericit, doar pentru unii!

Imaginile publicate acum sunt rodul perieghezei făcută în prima zi a lunii februarie 2020. Ele complinesc mersul înainte al… trebii din capul dealului. Pe care – într-o (bună) zi, apropitarul o s-o termine. Zi care nu este departe!

Instituții ale statului de drept, aflate în plină activitate… biblică!

Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA  îi dă înainte cu avertismentele pentru… guguștiuci! Pe cei „bazați” îi doare în… făcăleț!

Așa cum se poate vedea în fotografii, în afara incintei Complexului… „pentru recreere și agrement” și de jur împrejurul acestuia, s-a petrecut un adevărat jaf… ca-n codru! „Victime” i-au devenit numeroși arbori falnici și nevinovați, aflați în zona forestieră administrată de ROMSILVA, copaci răpuși fără milă, pentru a asigura posibilitatea de acces utilajelor care trebăluiau în zonă.

De jur împrejurul  Complexului…, așa cum se poate observa din  FOTOGRAFIILE de mai jos, dezastrul ecologic era la el acasă. Mediul înconjurător, până atunci atât de primitor pentru turistul venit să respire aer curat, a fost alterat de intervenția invazivă a „omului”… de afaceri! Care pare să fie „protejat” chiar de instituțiile care ar trebui să-l protejeze și să-l reprezinte pe vizitator, adică pe… cetățeanul (neturmentat!) de rând!

Și de data asta apelul nostru se îndreaptă direct spre GARDA de MEDIU și spre ROMSILVA. Care se comportă ca și cum nu ar avea niciun fel de răspundere pentru halul fără de hal în care a ajuns să arate acea porțiune a dealului Capela! Ca și cum asemenea fapte antisociale s-ar fi petrecut pe fața nevăzută a Lunii, nu la o azvârlitură de băț de oraș! Sau în spațiul extragalactic, despre care știm nu le cade lor în responsabilitate.

Apelul se îndreaptă și spre S.C. APAVIL S.A., care are, de asemenea, apucături de fată mare, atunci când e prinsă cu dantura golanilor înfiptă-n propria-i… coastă!

De data asta – mai mult decât în episoadele precedente – o să lăsăm fotografiile să vorbească, fiind conștient de faptul că limbajul acestora este unul… universal. Și că poate să fie înțeles de oricine, oriunde s-ar afla. Inclusiv de anumite instituții ale statului român. În ce le privește, cu o singură condiție: să existe voință și… putirință! Ceea ce cred că le lipsește cu desăvârșire de vreo câteva decenii. Mai ales când este vorba de interesul unor… amărășteni, oricât de mulți ar fi și oricât de orășeni școliți s-ar crede ei!

În FOTOGRAFIILE pe care le-am publicat în partea a doua a articolului, care datau din 26 octombrie 2019, încă se mai vedeau locurile din care băncile au fost… smulse! Fiindcă se pare că drepturile de proprietate ale d-lui Paraschiv se întindeau și în afara proprietății sale din muchia dealului Capela. Până unde vrea mușchii lui de mare antreprenor potent! Pentru că instituțiile statului sunt surdo-mute (!) la asemenea încălcări flagrante ale normelor legale. Încălcări care, dacă nu sunt făcute cu asentimentul tacit al acestora, sunt tolerate de către ele! Așa că, despre ce STAT DE DREPT  vorovim noi (degeaba…) prin… ROMÂNICA!? Ăla în fața căruia trebuie ca doar NOI să stăm în poziție de drepți sau… sluj!? Sau cel în care… ceilalți, jmecherii de serviciu ai fiecărei guvernări, pot să facă cum, când și ce vor!?

Uite cum arătau aceste… băncuțe, amplasate strategic, pe vremea când ele slujeau doar interesele peisagistice ale omului de rând. Și poate că tot cel care le-a aplasat acolo le-a retras la… vatră! Noi nu vom ști-o poate niciodată, chiar dacă ne-am apuca să interogăm oficial chiar sursa… municipală!

Să mai dăm cu geana și pe latura dinspre sud a îngrăditurii, reamintindu-ne faptul că proprietatea a fost delimitată chiar pe… cumpăna apelor! Chiar pe muchia dealului! Punându-l pe eventualul trecător în situația de a-și risca viața, dacă nu are suficiente aptitudini specifice meseriilor de cascador sau alpinist. Și nici așa nu-i garantează cineva că nu se duce pe coastă la vale, rămânând agățat în mărăcini, prin liziera dinspre strada Știrbei Vodă….

Concluzia acestui material este tristă. Se pare că în Țara asta nu mai există niciun câine de pază. Au mai rămas doar niște dulăi fără stăpân, care-și fac de cap cum și unde vor. Fără să intereseze pe cineva faptul că daunele pe care le produc se află sub incidența unor legi. Și că – prin neimplicarea / neexercitarea atribuțiilor sale – încet-încet, statul de drept rămâne doar o chestie de care nu se mai sperie nici măcar copiii. Pentru că părinții lor au plecat demult, tare demult… Și-s slabe speranțele să se mai întoarcă. Pentru că privindu-l de departe se poate constata cu ușurință că nimic din ce se întâmplă în țară nu seamănă cu ceea ce au găsit pe alte meleaguri.

P. S.: Ca să fie mai clar ce se petrece pe dealul CAPELA, merită văzut și articolul nostru Cum s-a dus și „Complexul Hotelier (Motelul) Capela” din Râmnicu Vâlcea pe apa intereselor imobiliare – publicat pe 30 septembrie 2020.

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli!
ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –
TIBERIU M. PANĂ

N. B.: Fotografiile care ilustrează acest articol îmi aparțin. Și ies în public pentru prima dată.

________________________________

Sursa foto copertă

Puiu Codreanu – Pădure, pădure

Văru Săndel – Pădure, pădure

În pădurea cu alune