Cântec de nucă verde

Şi foaie verde trei lămâi,
„Rămâi, o, nu pleca, rămâi…”
Cântam, cu zarea căpătâi,
Nepăsătoarelor statui –
Eram şcolar, erau dudui,
Eram un cal cu şaua-n spate,
Cu semne de celebritate,
Iubeam iubite adecvate
Pe doi trei poli şi jumătate.

Şi iarăşi verde, trei lămâi,
Iubire fragedă dintâi –
Era de Sfânta Filofteea
Când mă-nvăţară fapta-aceea –
Ce-o face omul cu femeia,
Căci vouă vă eram frumos
Şi de-a călare şi pe jos,
O, fete vechi, cu pulpe groase,
Nemijlocite şi frumoase…

Şi foaie verde şi-un pistil,
Mirări de tânăr imbecil –
Cu ochii mari pe sub mobil,
Plecam înalt şi lat în spete –
În triviale menuete
Cântând spre Maica Preacurvită –
O, du-ne iarăşi în ispită,
Înfrigurata stalactită!

Şi diridam şi alelei,
Negustorite oase,
Fiţi binecuvântate-n trei
Şi răsplătite-n şase,
Voi, neuitatele femei,
O, preafrumoasele femei
Din ultimele clase!

GEO DUMITRESCU, CÂNTEC DE NUCĂ VERDE, lectura HORAŢIU MĂLĂELE, la link-ul: http://martinmaia.blogspot.com/2013/09/geo-dumitrescu-cantec-de-nuca-verde.html

Geo Dumitrescu (născut la 17 mai 1920, București – decedat la 28 septembrie 2004) a fost un poet, traducător și scriitor român.

Sursa FOTO copertă

Poezia a fost pusă pe note de Nicu Alifantis în piesa Neuitatele femei, din albumul cu acelaşi nume.