GELOZIE – de George Topîrceanu

Gelozie

de George Topîrceanu

Dacă nu ne-am fi-ntâlnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot așa l-ai fi iubit.

Dacă nu-ți ieșeam în drum,
Ai fi dat cu bucurie
Altuia străin, nu mie,
Mângâierile de-acum.

Ai avea și vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi sămănat în totul
Cu-acel tată imbecil.

Dar așa… ce lucru mare
Că-ntr-o zi ne-am întâlnit
Și că-s foarte fericit,
 Absolut din întâmplare!

Imagine similară

George Topîrceanu (născut pe 20 martie 1886, la București – decedat pe 7 mai 1937, la Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.


Foto copertă: Sărutul Constantin Brâncuși (1908)

Cătălin Stepa – Gelozie

Mondial – Primăvara (versuri de George Topîrceanu)

Mihai Constantinescu Balada unui greier mic (de George Topîrceanu)

3 gânduri despre “GELOZIE – de George Topîrceanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.