Andronescu și democrația! Semnificația „lecției” mototolirii și călcării unor… bancnote!

Motto: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește!”Confucius

Sâmbătă, 6 iulie 2019, în Pavilionul central de la Romexpo, peste 3.000 de absolvenți ai Universității Politehnica din București au participat la festivitatea de absolvire a promoției anului 2019, denumită „Petrache Poenaru”. Eveniment la care au  fost prezenți și Ecaterina Andronescu, ministrul Educației, Mihnea Costoiu, rectorul Universității, precum și alte oficialități.

D-na ministru Andronescu a folosit prilejul pentru a le spune, printre altele: „… Sunteți, ați fost studenți ai Universității Politehnica din București. Fără îndoială, una din cele mai bune universități pe care le are nu numai România, ci și această parte de lume. E o școală care v-a dat valoare. Și, dacă vorbim de valoare, dați-mi voie să fac aici, în fața voastră o încercare. Îmi cer scuze celor care știu ceea ce vreau eu să fac acum. Am în mâinile mele două bancnote, una este de 100 de lei, alta este de 10 lei și vreau să vă întreb dacă le vreți. Le vreți? (răspunsul corului din sală: DAAAA! n. n.) OK. Atunci, o să le mototolesc și o să vă întreb dacă le mai vreți. Putem să mergem mai departe și anume să le aruncăm pe jos și să le călcăm în picioare. Le mai vreți? (răspuns DAAAA!, n. n.) Da, filosofia acestei experiențe este cât se poate de clară, le vreți și mototolite, le vreți și călcate în picioare, pentru că au valoare. Mesajul meu este următorul: dacă în viață, pentru că viața are și urcușuri și coborâșuri, dacă se mai întâmplă să fiți mototoliți sau uneori călcați în picioare, nu vă pierdeți cumpătul, pentru că aveți valoare și vă respectăm și vă prețuim pentru valoarea pe care o aveți. Și această valoare v-a fost crescută în școala pe care astăzi o terminați.”

Expozeul „motivațional” al d-nei ministru Ecaterina Andronescu

Ideea originală, a cărei sursă d-na ministru nu a menționat-o, (cerându-și scuze doar de la cei „care știu ceea ce vreau eu să fac acum”!), deși a preluat-o integral, este prezentată într-un videoclip motivațional, cu roluri care au fost încredințate unor profesioniști.

Catiușa nu a încercat să facă altceva decât a dus-o pe ea mintea! Atâta poate, atât i-a ieșit. A încercat o caterincă  ieftină pentru… românostanezi! Pe care i-ar dori să fie cu toții după chipul și asemănarea… ei! Dacă s-ar putea, să devină și membri de nădejde ai PSD, partidul far, călăuzitor spre noi și noi victorii! Așa cum s-a și exprimat la recentul congres al partidului său de suflet și de căpătâi!

Exemplul dat de madam Andronescu este unul drag tuturor loazelor de la putere, indiferent de loc și de timp. El face parte din categoria ancestrală „capul plecat, sabia nu-l taie”, specific meleagurilor și mentalităților adânc înrădăcinate în solul multisecularei noastre existențe de… slugi preaplecate și degeaba îndatorate.

Este jenant pentru un dascăl de școală nouă (nu este cazul duamnei ministru, fost rector etc.) să vină în fața unei săli înțesată de absolvenți și să-i învețe să stea… capră! Și asta doar pentru că – în concepția dânsei – ei au… valoare! Pe scurt, aceasta a fost pledoaria pro valoare a ministrului educației: Mesajul meu este următorul: dacă în viață, pentru că viața are și urcușuri și coborâșuri, dacă se mai întâmplă să fiți mototoliți sau uneori călcați în picioare nu vă pierdeți cumpătul, pentru că aveți valoare

Pentru o asemenea aberație, cred sincer că d-na ministru Andronescu merită să obțină un patent și drepturi perene de autor! Drepturi pe care să le consume în tihna domiciliului său conjugal și nu stând degeaba pe scaunul ministerial pe care au stat cu folos Spiru Haret și Constantin I. Angelescu. Abramburind aproape iremediabil lucrurile.

În mod normal, având în vedere calitatea sa de profesor, de mentor, dublată de autoritatea funcției supreme în domeniul educațional, madam Andronescu ar fi trebuit să le vorbească tinerilor despre obligația lor de a rezista la opresiune! Să le fi vorbit despre obligația lor de a lupta pentru apărarea democrației, care nu este un dat în sine! De a o face cu orice risc și cu orice preț! Asta este lecția de căpătâi pe care orice școală serioasă – indiferent de nivelul ei – trebuie să le-o predea absolvenților săi! Pentru că numai astfel aceștia își pot valorifica datul profesional dobândit pe băncile sau în amfiteatrele / bibliotecile sale! Dat care nu există ca atare, în forme pure! Și care se poate manifesta plenar doar în condițiile oferite de respectarea drepturilor și libertăților individuale. Ceea ce „școala” patronată încă… spiritual de madam Andronescu nu poate să inoculeze viitoarelor sale generații de absolvenți. Cât timp nu vor respira aerul tare al universalității, conducerile tarate moral ale învățământului preuniversitar și/sau superior din România – indiferent de vârsta  biologică a celor care le compun – nu au șanse reale să plămădească spiritele unor oameni liberi!

Aș întreba-o – retoric, desigur – pe d-na Andronescu: câți dintre absolvenții valoroși ai Politehnicii bucureștene s-au împlinit profesional în regimul comunist din actuala Coree de Nord!? Nu statul aplecat este cel care-ți conferă valoare, așa cum a învățat și experimentat madama, în lunga și deloc păguboasa istorie a trecerii sale prin viața de partid și de stat!

Prin pledoaria sa pentru a se lăsa să fie „mototoliți” și/sau călcați în picioare, madam ministru și-a dat arama pe față, predându-le o lecție tinerilor, dovedindu-le pe viu de ce trebuie să-și ia tălpășița din absurdistanul patronat în România de partidul dânsei: dacă vreți să rămâneți aici, obișnuiți-vă să fiți călcați în picioare, pentru că asta este practica! Să tot ai un asemenea ministru al educației!

Dacă mai adăugăm și faptul că duamna profesoară a făcut același gest în 2011, am spus (aproape…) totul.

undefined                        D-na Andronescu – în perioada romantismului revoluționar,                               umblând și la Cluj cu… bani mărunți

În anul 2011, participând la o festivitate de absolvire la ClujEcaterina Andronescu – pe atunci doar… rector al Universității Politehnice din București – a mototolit și călcat în picioare bancnote, în fața studenților! Numai că atunci a exemplificat cu bancnote de 100 și de 1 leu!

Să fi fost pusă în funcție de un individ aflat în pârnaie (pentru fapte de natură penală), să faci parte dintr-o gașcă pornită (de vreo doi ani și jumătate, de când se află la guvernare) într-o cruciadă pe viață și pe moarte pentru a demantela justiția și statul de drept, să încerci să le dai asemenea… lecții de viață unor tineri, asta înseamnă să fi total ruptă de realitate.

Să repeți o tâmpenie, la distanță de câțiva ani, de parcă te-ai afla în tunelul timpului și ai fi rămas în pană de idei, arată că ți-ai atins de mult nivelul de sus al posibilităților intelectuale și manageriale!

Și – mai presus de toate – că nu ai ce să mai cauți în funcția pe care o ocupi.

Așa încât, în ce o privește, soluția se impune de la sine! Locul d-nei Andronescu – cu sau fără remaniere guvernamentală – este… sub tomberonul istoriei comuniste.

P. S.: În seara zilei de duminică, 7 iulie a. c., în cadrul emisiunii  Jurnalul de Seară, d-na Andronescu a încercat să explice de ce a ales să demonstreze studenţilor faptul că valoarea unor bancnote nu se… modifică, dacă recurge la gestul mototolirii / călcării în picioare a acestora. Într-un schimb de replici cu realizatorul Cosmin Prelipceanu, d-na ministru a respins afirmaţia acestuia că gestul său a fost controversat, ținând-o langa cum că, procedând astfel… nu a greșit! Mai mult decât atât, a îmbrăcat din nou, cămașa victimei de serviciu, în care crede că îi stă atât de bine: „Cum puteţi spune că e un gest controversat? Am luat bancnote ca să asociez cu valoarea și să nu uite. Mă deranjează că spuneţi că e un gest controversat. E o experienţă pe care am făcut-o ca profesor la catedră. Este o interpretare personală ca să mă puneţi la colţ.” Și a continuat, convinsă probabil de binele pe care l-a făcut prin gestul său neavenit: „Nu le-am oferit niciun ban. Aveam două banconote în mână ca să le demonstrez că e vorba de o valoare şi de o altă valoare, că ele nu sunt identice, cum nici cei din sală nu erau identici.” Adevărul este că… de unde nu-i, nici cel de Sus nu poate pretinde!

Cât despre relația dintre legislația națională și dezbaterile pe tema distrugerii de monedă, vezi și materialele de la link-urile de mai jos:

LEGEA nr. 101 din 26 mai 1998 privind Statutul Băncii Naţionale a Românieiactualizată.

Distrugerea banilor e infractiune?

Și răspundeți la întrebarea dacă distrugerea banilor – indiferent de motivele invocate – poate să fie o lecție! Oferită unor tineri – gratuit și inutil – de chiar ministrul educației!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!                               

ŢINEŢI APROAPE!  

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ


John Lennon/Plastic Ono Band – Working Class Hero

Delia – Cine m-a facut om mare (Official Video)

Adrian Minune și Nicolae Guță – Nu au valoarea mea

4 gânduri despre “Andronescu și democrația! Semnificația „lecției” mototolirii și călcării unor… bancnote!

    1. Nu putem să-i cerem mai mult, pentru că… atât o duce capul! Dar nici nu ne / se lasă!
      Și-n ce direcție ne „duce”, ar trebui să fie – din ce în ce mai – clar pentru toți! Deoarece nu este cea bună!
      Dacă nu o restructurează la timp, madam ANDRONESCU are încă zile ca să administreze lovitura decisivă „carului” cu oale educaționale pe care-l mână prin… pustie!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.