În fiecare zi – de Romulus Vulpescu

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.

Ne amăgește lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o șovăire
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire.

Ne răsucim pe-un așternut posac
Însingurați în doi, din lașitate
Mințindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate.

Ne pomenim prea goi într-un târziu
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă
Prea sceptici și prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai știm că dragostea există. 

În fiecare zi ne batem joc
De păsări, de iubire și de mare
Și nu băgăm de seamă că, în loc
Rămâne un deșert de disperare.


Foto copertă: Un an Hai Hui

08.03.2019 Romulus Vulpescu

Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, București) a fost un poet, scriitor, editor şi traducător român. A fost soțul scriitoarei Ileana Vulpescu. Dintre cărțile  sale de versuri am apreciat în mod deosebit conținutul și ținuta grafică de excepție ale volumului Arte & meserie. Versuri vechi & noi, (București, Editura Cartea Românească, 1979).

Nichita Stănescu i-a făcut un portret robust prietenului său, Romulus Vulpescu: „R. V. este unul dintre foarte rarii scriitori care sunt în acelaşi timp şi propriul lor personaj. R.V. este invenţia lui R.V., aşa cum Don Quijote este invenţia lui Cervantes… Ceea ce frapează peste tot cu constanţă e suavitatea vehementă, puritatea groasă, angelismul exprimat cu brutalitate al unei structuri rimbaldiene… întotdeauna delicat, strigătul este acela al sensibilităţii acute, convertită în parabole, în pilde, în aluzii şi uneori în mituri… Fantezia cultivată a scriitorului preferă grotescul gigantic şi absurdul cazuistic, umorul negru traversat nu o dată de melancolie”.


Florian Pittiș – In fiecare zi (de Romulus Vulpescu)

Tudor Gheorghe – IN FIECARE ZI NE BATEM JOC… (Romulus Vulpescu)