Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …
Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu
Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza …
Continuă să citești PASTEL – de George Bacovia
Mâhniri de tânăr cărturar de Tudor Arghezi Cum să o las? Nici ea nu m-a lăsat Pân' la bacalaureat. Și nici să mă gândesc nu-mi vine, Că toate clasele le-a preparat cu mine. Teme grecești și versiuni latine. Nu mi-a făcut, sărmana domnișoară. Cosmografia mai ușoară? Nu mi-a sucit urechile tot ea Când nu-mi intra …
Continuă să citești Mâhniri de tânăr cărturar – de Tudor Arghezi
Nu-s vinovat faţă de ţara mea La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. Nu-s vinovat că mai păstrez acasă pe-un raft, întâiul meu abecedar şi că mă-nchin când mă aşez la masă, cuviincios ca preotu-n altar. …
Continuă să citești Nu-s vinovat faţă de ţara mea – Andrei Ciurunga
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta Sunt cel mai frumos din oraşul acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche, Atât de graţios port inelu-n ureche Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta. Sunt cel mai frumos din oraşul acesta. Născut din incestul luminii cu-amurgul, Privirile mele dezmiardă genunea, De mine vorbește-n oraş toată lumea, De …
Continuă să citești CORYDON – de Radu Stanca
ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai …
Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc
Prea târziu Eram singur. Cineva de-afară mi-a bătut în uşă pe-nnoptat. M-am săltat cu greu din aşternuturi, ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradă glasul său de aur şi de vis. Bâjbâind cu cheile în mână, am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare, a privit la chipul …
Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol
Romanță „Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti...” Mihai Eminescu De câte ori pe înserat În târgul mic te-am aşteptat, Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?... Se însera – şi-n câte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcâm. Prin case albe, cu …
Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu
Panteism Tu care porţi spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Şi n-ai avea de moarte frică, Ai şterge lacrima ce-ţi pică Şi-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simţind că-n darul ce le porţi E viaţa vie din cei morţi. Tu nici nu crezi Că cei …
Continuă să citești Panteism – de Cincinat Pavelescu
Către viitorime Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: „Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși.” Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru …
Continuă să citești Către viitorime – de Alexandru Macedonski
