Prea târziu – de Virgil Carianopol

Prea târziu

Eram singur. Cineva de-afară
mi-a bătut în uşă pe-nnoptat.
M-am săltat cu greu din aşternuturi,
ca din morţi atunci când eşti sculat.

– Hai, deschide! mi-a strigat din stradă
glasul său de aur şi de vis.
Bâjbâind cu cheile în mână,
am împins zăvorul şi-am deschis.

O lumină-naltă, zâmbitoare,
a privit la chipul meu zbârcit,
apoi lung la părul alb ca neaua,
de furtuna vieţii răscolit.

– Cine eşti? Am întrebat-o-n şoaptă.
Ai ceva cu mine? Vrei ceva?
– Eu sunt Fericirea, mi-a spus dulce,
şi-am ajuns acum la dumneata.

Am zâmbit privind-o cu tristeţe,
am tras grabnic uşa şi-am plecat,
a bătut ea-n urmă şi mai tare,
dar am fost şi eu neînduplecat.

Ce puteam să fac? Venea zadarnic.
Troienit de vreme şi pustiu
am trimis-o alături, la un tânăr.
Pentru mine prea venea târziu.

Alte poezii de același autor.

Virgil Carianopol.jpg

Virgil Carianopol (născut pe 29 martie 1908 la Caracal – decedat pe 6 aprilie 1984 la Bucureşti) a fost un poet român.


Sursa foto copertă.

Virgil Carianopol – Prea târziu

2 gânduri despre “Prea târziu – de Virgil Carianopol

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.