Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran La mormântul lui Aron Pumnul Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antịcă fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți aṷroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o …
Continuă să citești La mormântul lui Aron Pumnul – de Mihai Eminescu
Fluxul memoriei I Din câte se-ntâmplarã, nu pot să uit nimic, Chiar dacă ochiul palid al lunii mă îmbie; Ca arborii din iarna cețoasă mă ridic Și-mi scutur amintirea - zăpada mea târzie. II Cu zbor de păsări, anii se reîntorc din zare. Îi recunosc - și totuși, ce mulți sunt anii mei, Sau poate …
Continuă să citești Fluxul memoriei – de A. E. Baconsky
Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ți-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâșie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Pașii mei alungă-mi-i. Dimineața bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele și lasă Urșii …
Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana
Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …
Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia
Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …
Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu
FEMEIA O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!Din foc divin și amestec din tina cea imundă;Protee fără nume, ce logica dezmințiDeșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți!Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zâmbire,Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire?În clara ta privire, de visuri încântată,Pot eu citi, femeie, de vei fi plâns vreodată?Ah, ce perverși …
Continuă să citești Femeia – de Iulia Hasdeu
ALEAN E-n zori, e frig de toamnă, Şi cât cu ochii vezi Se-ncolăceşte fumul, Şi-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Şi pocnet lung, şi chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Şi plângi... şi-i frig de toamnă... Şi-i pâclă prin livezi. Alte poezii …
Continuă să citești Alean – de George Bacovia
Uită-te Uită-te, încă e rouăŞi toamna începe să-şi ţeasăFoile galbene-n suflete,Pale nelinişti în pomi de mătasă. Şi uită-te, noaptea e receŞi vara-i alături, dar frunzele pică,Şi uită-te, -i rece dar treceFiorul fierbinte de care ni-i frică! Alte poezii de Nicolae Labiș. Citește poezia Dans – de Nicolae Labiș - publicată pe 7 noiembrie 2022; Citește poezia Dacă toate astea …
Continuă să citești Uită-te – de Nicolae Labiș
Emoție de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu o frunză de …
Continuă să citești Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu
Cântec mediocru Toamna a trecut pe lângă mine (Strada era plină de femei), Toamna a trecut pe lângă mine Şi m-a luat de braţ fără ruşine Ca să-i fiu întreaga noapte-al ei. M-a târât apoi într-o grădină (Pomii galbeni, cerul cenuşiu), M-a târât apoi într-o grădină, Şi-n grădina plină de rugină M-a culcat în iarbă …
Continuă să citești Cântec mediocru – de Ion Minulescu
