Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Criticilor mei Multe flori sunt, dar puţineRod în lume o să poarte,Toate bat la poarta vieţii,Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuriCând nimic nu ai a …
Continuă să citești Criticilor mei – de Mihai Eminescu
Poeții mari ai lumii Poeții mari ai lumii sunt tocmai ca pământul, Bătuți de ploi, de vânturi, sub pașii lor călcați; Ei nu poartă însemne, ei nu au stele-n frunte Dar, nevăzute, poartă coroane de-mpărați. Apostoli, vin în vreme cu brațele-ncărcate De dragoste, de cântec, blândețe și lumină, Presară sori pe lume, trezesc din moarte …
Continuă să citești Poeții mari ai lumii – de Virgil Carianopol
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Biserica de altădată Ion Pillat Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale Cu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici, Sub coperiș lăsat pe-o rână, …
Continuă să citești Biserica de altădată – de Ion Pillat
Macii Ardeau ca nişte facle vii, În vârf de firave tulpini. Îşi înălţau râzând zglobii Obrazul roșu dintre spini. I-am adunat cu mâini avare, Am rătăcit în seara blândă, Umplându-mi braţele de floare Învăpăiată şi plăpândă. Şi m-am întors într-un târziu, Departe câmpul rămânea, Atât de singur şi pustiu În urma mea. Dar când acasă-am …
Continuă să citești Macii – de Magda Isanos
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Sunt cel mai frumos din oraşul acesta Sunt cel mai frumos din oraşul acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche, Atât de graţios port inelu-n ureche Şi-atât …
Continuă să citești CORYDON – de Radu Stanca
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rugăciune Cum să nu umblu trist prin grădini?...Din coastele tatei cresc rădăcini.Din inima lui ierburi multe-au crescut,S-au înălțat, străvezii, și-au căzut... Printre amurguri cânt și cosesc.Sub care iarbă o …
Continuă să citești Rugăciune – de Eusebiu Camilar
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Mi-e dor de tine Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,De gura ta de orhidee,De sânul tău cu bumbi de dude,De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,Mi-e dor de tot …
Continuă să citești Mi-e dor de tine – de Tudor Arghezi
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Trufași, mișelnici stăpâni Aron Cotruș trufași, miselnici stãpâni! o zi va veni, cu aripi sãlbatice de vijelii, când crunt ni-or scãpãra cazmalele-n mâni… atunci, atunci… smulși, rupți din munci, …
Continuă să citești Trufași, mișelnici stăpâni – de Aron Cotruș
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Un actor destul de fad sunt un actor destul de fad, ajuns în cel din urmă grad, adică numai bun de pus sperietoare la apus şi grănicer la răsărit... …
Continuă să citești Un actor destul de fad – de George Țărnea
Eminescu Grigore Vieru La zidirea Soarelui, se știe, Cerul a muncit o veșnicie. Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu, Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră Eminescu. Suntem în cuvânt și-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De …
Continuă să citești Cele mai frumoase 3 poezii despre Mihai Eminescu
Periegheze 