O, dar e mişelnic lucru singur zilele să-ţi curmi!Ce cumplit îmi vânturi mintea, şi cu ce-ndârjire-mi scurmiNoaptea gândurilor mele, Moarte, când îţi stau în faţă!Simt că-nnebunesc... Mă tulburi. Fugi cu neagra ta povaţă.Înţeleg, împărăţia ta, cu veşnica-i odihnă,Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduriN-or mai răscoli cenuşa …

Continuă să citești Din prag – de Alexandru Vlahuţă