EROU AL PĂCII
de Gh. CREŢU
Cu inimile pline de mîndrie,
Entuziaşti, prin tot ce-am făurit,
Avînd în frunte omul de-omenie
Urmăm PARTIDUL, ce-i nebiruit;
Şi azi, cînd PATRIA sărbătoreşte
Eroul naţiunii sub fald de Tricolor
Să-i spunem: „La mulţi ani”, muncitoreşte,
Cu el urcînd noi culmi spre viitor.
O ROMÂNIE NOUĂ, demnă, are
La cîrmă un bărbat cutezător;
Acest Erou al PĂCII-ntre popoare
E CEAUŞESCU, brav conducător.
Dedicată „geniului” autohton al unor vremuri revolute, poezia a fost publicată în ziarul Scînteia, organul de presă al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (pentru cei care se fac că nu mai ştiu, dar şi pentru cei care nu au ştiut niciodată, publicaţia era organul central de presă al partidului unic, care a dispus totalitar de România până în decembrie 1989, condus autoritar de „tovarăşul” Nicolae Ceauşescu).
Versurile au apărut într-un chenar central, în pagina 4 a ziarului din 25 ianuarie 1988, pagină dedicată şi ea (ca şi tot restul ziarului) „Tovarăşului Nicolae Ceauşescu profundă preţuire şi respect din întreaga ţară”. Nicolae Ceauşescu s-a născut la 26 ianuarie 1918, adică în urmă cu 104 ani. Pentru omagierea „Cârmaciului”, aşa cum, printre multe altele, îl alintau extrem de numeroşii pupincurişti interesaţi (de crearea şi menţinerea acestui deşănţat cult al „personulităţii” fondatoare de eră nouă), mass–media existentă atunci se pregătea din vreme şi temeinic.
Poezia cu pricina…
Cu sau fără intenţie, în ziar a fost publicată această poezie, exemplu dintr-un jenant – dar profitabil pentru mulți – cult al personalităţii. Așa cum a fost publicată, poezia contravenea intenţiilor „generoase” şi desigur că extrem de sincere ale unei redacţii superpolitizate şi ale vigilentei propagande de partid.
Citiţi pe verticală prima literă a fiecărui vers şi o să înţelegeţi de ce. În ceea ce se cheamă acrostih, puteţi observa că DIN PRIMA LITERĂ A FIECĂRUI VERS, PE VERTICALĂ, se compune „CEAUŞESCu O LAE”.
Dan Hatmanu – Aniversare
Primele litere ale versurilor sunt boldite, aşa cum au fost marcate în textul publicat în ziar. Nu am putut să aflăm dacă era o gafă neintenţionată sau una „comisă” cu intenţie. Şi nici dacă, în ce-l priveşte pe autor şi pe alţi responsabili, s-a lăsat cu urmăriri securistice şi cu sancţiuni penale.
Dacă ce scria în ziar era adevărat, autorul poeziei lucra la Institutul de geologie şi geofizică din Bucureşti.
Oricum, poezia a apărut aşa cum o vedeţi.
Ziarul SCÎNTEIA, 25 ianuarie 1988, pagina 4.
Unii au „observat” încă de atunci că era ceva cu… schepsis. În ce mă priveşte, am păstrat pagina din acel ziar, considerând „poezeaua” ca fiind în consonanţă cu simţămintele mele şi cu acelea ale multora dintre românii trăitori în astfel de vremuri de restrişte.
Văzând-o ca pe un fel de lovitură (sub centură!), scăpată de… cenzură!
Şi ca pe o răzbunare a celor mai mulţi dintre noi, pentru tot ce înduram în acei ani: frig, foame, întuneric de toate felurile etc.
Acum, la 104 ani de la naşterea celui care era supranumit „Geniu al Carpaţilor”, „Cârmaci înţelept”, „Erou al păcii mondiale”, „Titan modern”, „Tribun al neamului” etc., v-o împărtăşesc şi dumneavoastră.
Mai reverberează astăzi cineva la „afrontul” administrat atunci public „celui mai iubit fiu al poporului român”, în cel mai difuzat şi „periat” ziar al timpului!?
Poate doar unii dintre (încă) destul de numeroşii nostalgici ai acelor timpuri.
Cărora le dedicăm câteva melodii mobilizatoare din acei ani. Şi imagini cât se poate de reale, provenind din acei ani [1].
Şi unii şi alţii trebuie să priceapă că se impune să ne raportăm la trecut „fără mânie şi fără părtinire”, îndreptându-ne cu atenție privirea doar spre viitor [2].
Înţelegând că el aparţine cu adevărat doar autorilor faptelor de astăzi.
Tiberiu M. Pană
Articolul, publicat în anul 2019, a fost actualizat.
Sabin Bălașa, Omagiu din partea tineretului (1979)
[1] Poporul, Ceaușescu, România
Imnul României Socialiste – Trei culori
O zi la TVR în epoca Ceauşescu
Ceaușescu – Pionierii
Corul de copii Radio – Am cravata mea
2 hours of music – Nicolae Ceaușescu – România
00:00 Poporul, Ceaușescu, România 1 02:35 Poporul, Ceaușescu , România 2 05:04 Poporul, Ceaușescu, România 3 (North Korean choir in occasion of official visit) 06:40 Cu-Ceaușescu -n-frunte 09:48 Ceaușescu, om de omenie 13:14 Comandantul suprem 15:26 Lui Ceaușescu, ziditor de țară 19:25 North Korean song for Ceaușescu ‘s official visit 21:04 Eroul Ceaușescu , Iubit conducător 26:48 Brav erou între eroi 30:18 La mulți ani iubit conducător 33:28 Trăiască partidul, trăiască comuniștii 36:14 Pace 38:10 Armata, Comandantul ei suprem 40:21 Vibrant Omagiu 43:50 Omagiu 47:47 Trăiască omul țării cel mai bun 56:46 Cutezător fiu al poporului 01:01:09 Trăiască Ceaușescu , partidul să trăiască 01:03:50 Ani de Istorie, ani de glorie 01:08:39 Sunați trompete de argint 01:11:13 O viață de izbândă comunistă 01:15:30 Lui Ceaușescu, marele bărbat 01:18:35 Măreț partid, măreț conducător 01:22:10 Pioneers song for Ceaușescu 01:25:47 Avem pe lume un conducător 01:28:26 Un braț de speranță întins Europei 01:32:03 Uniți în demnitate 01:34:10 Un imn de slavă 01:37:54 Spre comunism biruitori 01:43:34 Cu mii de flori venim 01:46:03 Suntem oștirea mândră și vitează 01:50:06 Noi vă iubim 01:52:20 Chemarea Partidului (Pentru partid, pentru popor) 01:55:30 Poem for Ceaușescu (Ceausescu Omul by Alexandru Andrițoiu) Background music: Baladă pentru vioară, George Enescu) 01:57:43 Poem about his death by Adrian Păunescu
Secvenţe video din Bucureştiul comunist
[2] Top Aberaţii ale Comunismului
Analiza afirmaţiei „Pe timpul lui Ceauşescu era mai Bine!”
Nicolae Ceauşescu vizitează o Alimentară din Bucureşti în 1989
5 minute de istorie: Ultima vizită a lui Nicolae Ceauşescu (vizita în Iran)
Bonus (doar) pentru nostalgici! Și pentru cei care n-au trăit să vadă (cu ochii lor!) ce înseamnă… comunismul!
0:07 Trei Culori 3:17 Internaționala 7:16 1 mai muncitoresc 9:09 Porniți înainte tovarăși 10:34 Partidul, Ceaușescu, România 13:05 Tineret de șantier 16:20 Partid al inimilor noastre 19:17 Eroul Ceaușescu, iubit conducător 25:02 Uteciştii 27:42 Drum bun! 30:18 Comandantul Suprem 32:38 Trăiască partidul, luceafăr și steag! 36:20 Glorie partidului 39:46 Trăiască partidul, trăiască comuniștii! 42:30 Trepte spre Soare 45:40 Marseilleza proletariatului român 47:43 E scris pe tricolor unire (First version) 51:12 Marș pionieresc 54:59 E scris pe tricolor unire (Second version) 58:16 Te slăvim, Românie!
Tocmai dumneavoastră?
ApreciazăApreciază
Hai să nu ne (mai) grăbim…
Întâi îl citim, după care mai vorbim!
Doar de bine…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și dumneavoastră.
Dar nu doar de bine pentru toți morții.😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În ce mă privește, n-am emis o astfel de pretenție!
Cu atât mai puțin pentru unii – și nu-s puțini – dintre cei răposați! Pe care ISTORIA trebuie să-i judece „fără mânie și fără părtinire”!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Eu aș prefera să o facă justiția în timpul vieții lor. Sunt și mai greu de scos pe urmă din mausoleu.
ApreciazăApreciază
Bună gluma cu… mausoleul!
În speță, mult mai multe decât noi știe nea Nelu Cotrocelu, pe numele lui… Ion Ilici Iliescu! Numai că el o ține doar pe-a lui, ceea ce nu contribuie în niciun fel la aflarea adevărului! Pentru că atât el cât și ciracii care l-au slujit au ales calea lesnicioasă de a părăsi această lume împreună cu adevărul despre evenimentele din acel decembrie însângerat, adevăr pe care-l știu ca nimeni altul / alții.
Inși pe care nu se încumetă nimeni să-i judece de-adevăratelea; ci doar așa, de ochii (închiși și plânși ai lumii!), potentații zilei jucându-se cu ei de-a… judecata lumească! Transformând astfel ideea de justiție într-o mascaradă, care decredibilizează ideile de dreptate și adevăr.
Așa că, dacă nu se poate administra actul de justiție cât timp împricinații sunt în viață, faptele lor rămân la judecata simplificatoare a istoriei și a acelor care o slujesc cu obiectivitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
N-am vrut să sune a glumă.
Chestia cu istoria este relativă. Nu există doar nostalgici după ceașcă, există și după Stalin, și după Hitler.
ApreciazăApreciază
Interesantă selecție. Mulțumesc mult. Amintiri dulci acrișoare din motive de tinerețe inconștientă uneori. Am refuzat să particip la toate chestiile gen muncă patriotică ori defilări din simplul spirit de frondă. Însă doar după 89 am aflat despre destinele dureroase ale altora. Uneori mi-e rușine de prostia mea și sper ca trecutul să nu se întoarcă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rămăsesem dator cu ziarul „Scânteia”, numărul în care – alături de alte numeroase ode – a apărut poezia!
Chiar dacă a trecut ceva vreme de la comentariul prin care mi-ați sugerat că ar fi fost bine să-l fac public. Ceea ce am făcut. Mai bine mai târziu, decât niciodată!
Nu putem să știm cum o să arate viitorul.
Poate că noi o să scăpăm de pericolul ca istoria să se repete. În părțile ei criminale, desigur!
Mulțumesc pentru vizită și pentru comentariu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană