Ieri, 15 aprilie 2019, zi neagră pentru civilizația creștină. Și nu numai. Unul dintre simbolurile sale, Catedrala Notre Dame din Paris a ars. Mijloacele de informare din întreaga lume au reflectat pe larg tragicul eveniment. Ce a fost, a fost. Privind înainte, se înfiripă speranța reconstrucției. Dar nimic nu o să mai fie ca înainte de apocalipsă.

Istoria nu iartă. Indiferent de cauze, cataclismul produs indică fragilitatea moștenirii noastre culturale, indiferent de loc și de timpul din care vine spre noi. Asta ar trebui să fie una din lecțiile pe care se impune să le învățăm din această nenorocire. Mai ales noi, ăștia din zona gri a existenței Europei unite. Care nu vrem să fim nici cu unii, nici cu alții. Decât conjunctural și doar așa, de ochii lumii! Cum se întâmplă și acum! După care ne întoarcem la ale noastre.

Vă propun o privire sentimentală asupra a ceea ce a fost… Notre Dame din Paris.

Standing the test of time: Notre-Dame Cathedral in Paris (cu explicații competente)

3D Tour at Notre Dame Cathedral (exterior)

Ce și cum o să fie, poate că o să vedem altădată. Deocamdată sunt doar niște… povești. Menite să oblojească jena produsă de lipsa responsabilității unei civilizații care nu-și articulează privirea înainte pe un trecut suficient de bine cunoscut și corect asimilat. Până atunci se aude doar ecoul trist al amintirilor noastre. Care și câte mai purtăm cu noi.

Știri actualizate despre acest subiect pot fi urmărite la BBC NEWS 

Și o imagine explicativă, provenind din aceeași sursă:

În rest, să lăsăm imaginile să vorbească.

Fațada de vest a catedralei (cele două turnuri)

Imagine din care se remarcă poziția insulară a catedralei (construită pe Île de la Cité)

Paris – Pont Neuf 

Faţada de sud a catedralei Notre Dame

Catedrala Notre-Dame de Paris văzută din est

Notre Dame din Paris – vedere de la est

              Vedere laterală a catedralei Notre Dame spre unul dintre turnurile vestice

Portalul central al fațadei vestice a Notre Dame – Portalul Judecății de Apoi

Portalul Judecății de Apoi (detaliu): sufletele sunt conduse fie spre cer (stânga), fie iad (dreapta)

Statui ale apostolilor la Portalul Judecății de Apoi (la partea de vest a Notre Dame)

 

Fecioara Maria cu Pruncul Isus și doi îngeri

Râul Sena curge în fața unuia dintre reperele Parisului: catedrala Notre Dame

Un altar modern în interiorul catedralei

                                   Detaliu al unei scene religioase în Zidul Corului

                                                 Statuie mică în Notre Dame

Vitraliu pictat manual: fereastra Rose de Nord

Scene religioase pictate manual pe aceste vitralii înalte

Tavanul catedralei Notre Dame

Vedere spre altarul din interiorul catedralei Notre Dame

Tavanul catedralei Notre Dame

---

2 decembrie 1804 – Notre Dame: încoronarea împăratului NAPOLEON I (Muzeul Luvru – pictură de Jacques-Louis David)

O carte salvatoare „Catedrala Notre-Dame din Paris, într-un moment de mare cumpănă, și-a jucat toate șansele pe o carte și acea carte a fost Cocoșatul de la Notre-Dame, de Victor Hugo. Romanul, gotic și romantic deopotrivă, a fost publicat la 16 martie 1831. Hugo începuse să îl scrie cu trei ani înainte, din dorința de a atrage atenția conaționalilor săi asupra degradării edificiului pe care îl considera reprezentativ pentru Paris. Titlul original în franceză este chiar denumirea catedralei (Notre-Dame de Paris), în timp ce traducătorul englez a denumit povestea Cocoșatul de la Notre-Dame (The Hunchback of Notre-Dame)”.

The Hunchback of Notre Dame (1997)