Motto: Între a nu fi şi a fi, e o nemărginire, faţă cu care deosebirile de durată a fiinţelor sunt reduse la nimic. – I. L. Caragiale

Amiază maură

În aer e lene… Amiază de vară.
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale,
Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale,
Ahmet stă-ntre două geloase neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste!
Biulbiul este blondă, Fatme este brună;
O patimă oarbă şi alta nebună.
Ahmet simte bine că fierbe în ele
O ură cumplită, o ură de-acele

Ce lasă din treacăt în neagra lor cale
Ruine şi sânge şi moarte şi jale.
Sunt două extreme, sunt două-antiteze…
Pornirea vrăjmaşe, el vrea s-o calmeze:
„Pe-Allah strălucitul! pe sântul profet!
Pe stele şi lună! (răcneşte Ahmet
Ş-apucă hangerul) Fatme! un ciubuc!
Mergi!”
„Nu vreau!!”
«Zic: du-te!!»
„Stăpâne… mă duc!”
… Fatme se supune şi pleacă fierbând,
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând…
Fatme e departe… Emirul Ahmet
Cu blonda Biulbiula vorbeşte-n secret!
*
În aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară.
Biulbiul doarme-acuma deplin liniştită.
Fatme se întoarce… Figura-i, pălită
De focul ce-o arde, cu jale zâmbeşte.
Ahmet ia ciubucul şi ţintă-o priveşte.
„… Nebuno – el zice – te-apropie bine:
Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine…”
„Ştiu… Doarme acuma potrivnica mea:
Stăpâne, vorbeşte-mi şi mie de ea!”

Biulbiul doarme dusă… Emirul Ahmet
Cu bruna Fatmea vorbeşte-n secret…
Şi bruna, la rându-i, de vorbă sătulă,
Adoarme alături cu blonda Biulbiulă.
Emirul de vorbă şi dânsu-i sătul –
De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Ca tigru-ntre două tigrese rivale
Ce dorm obosite, zdrobite de şale,
Adoarme-ntre două domoale neveste:
Fatme – o minune, Biulbiul – o poveste…
… Şi-n aer e lene… Amiază de vară…
E pâclă greoaie de plină Sahară!

Alte poezii de I. L. Caragiale.

Citește poezia Primăvara (Pastel pesimist) – de Ion Luca Caragiale – (re)postată pe 20 martie 2025;

Citește poezia PRIMĂVARA (Pastel optimist) – de Ion Luca Caragiale – (re)postată pe 19 martie 2025;

Citește articolul meu Ion Luca Caragiale – un om al timpului său – (re)postat pe 1 februarie 2025;

Citește poezia DA… NEBUN! – de Ion Luca Caragiale – (re)postată pe 4 decembrie 2024;

Citește poezia Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale – postată pe 10 iunie 2024;

Citește poezia Prea sărac – de Ion Luca Caragiale – postată pe 29 mai 2024;

Citește poezia Amiază maură – de I. L. Caragiale – postată pe 24 aprilie 2024;

Citește poezia Primăvara (Pastel pesimist) – de Ion Luca Caragiale – postată pe 21 martie 2024;

Citește poezia PRIMĂVARA (Pastel optimist) – de Ion Luca Caragiale – postată pe 19 martie 2024;

Citește articolul nostru Ion Luca Caragiale – un om al timpului său – postat pe 31 ianuarie 2024;

Citește poezia DA… NEBUN! – de Ion Luca Caragiale – (re)postată pe 19 noiembrie 2023;

Citește articolul Ion Luca Caragiale – un om al timpului său – postat pe 1 februarie 2023;

Vezi și poezia Da… nebun! – de Ion Luca Caragiale – postată pe 17 martie 2021;

Vezi și poezia Jalba hoților din închisori – de Ion Luca Caragiale – postată pe 2 februarie 2019.

Ion Luca Caragiale (născut la 1/13 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi comuna I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – decedat la 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German) a fost dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Și o recomandare de / din suflet: conferința lui ANDREI PLEȘU despre Caragiale – Ion Luca Caragiale un Berar Autodidactic? Dezvăluiri Uimitoare!

_____________________

Tudor Gheorghe – Amiază maură

Tudor Gheorghe – Ion Prostul (din albumul „Pe-un franc poet”, poezie scrisă de Ion Luca Caragiale)

I. L. Caragiale – Vizită (1952)

I. L. Caragiale – „O scrisoare pierdută” (1953) – Eu pentru cine votez? (în rolul cetățeanului turmentat Costache Antoniu).

I. L. Caragiale – Trădare, trădare, trădare…

byron – Țara asta [by Dan Byron]

S–avem pardon,
Am avut și ghinion,
Ereditar
Avem o gaură în buzunar,
Dar progresăm,
Încet încet toți emigrăm,
Mai bine venetici
Decât argați la bolșevici…