Peisagiu retrospectiv
I
O, desfrunzirile din urmă!
Te uită, vastele păduri
Stau veştede sub greaua turmă
De nori haotici şi obscuri.
Te uită, soli ai crustei albe
Ce-o să se-aşeze de pe-acum,
În dantelări de fine salbe,
Pe tufă umedă, pe drum.
Un cinic puf au nins scaieţii…
Şi totuşi, iată-mă venit
În faţa toamnei şi-a tristeţii
Cu gândul iarăşi ispitit,
De-avântul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zărilor murinde,
A sumbrei văi, a tuturor.
II
De-a lungul tristelor răzoare
Pe care vântul grămădi
Atâtea crengi rătăcitoare,
Mângâietoare vei veni?
Din glasul toamnei vei renaşte
Iubirii mele, vis fugar,
Şi însetatul va cunoaşte
Beţia vinului tău rar?
Vei fi atunci izbăvitoarea?
Deşi umbrit de-un mort trecut,
Îmi vei aduce totuşi floarea
Neprihănitului sărut?
Şi-n pacea-ntinderii, cuvântul
Pe-atâtea buze bănuit,
Dar iar intrat în noapte, sfântul
Cuvânt, va fi, va fi rostit?
III
Miraj fluid, formă fugară,
Străbate surele poteci
Şerpuitoare şi coboară
În toamna vânturilor reci.
Dorinţa mea îţi va aprinde
Ardori ce nu se pot grăi,
Şi-n ciuda umbrei ce se-ntinde
Ne vom iubi, ne vom iubi,
Până când anii vor aşterne,
În colb mărunt, argintul lor;
Până când, greu de ierni eterne,
Slăvitul prinţ al orelor
Va obosi să mai adaste
Ivirea ultimilor sloi,
Şi bolta nopţii sale vaste
Va-ncovoia şi peste noi.
Alte poezii de Ion Barbu.
Ion Barbu (pseudonimul lui Dan Barbilian; născut la 19 martie 1895, Câmpulung, Muscel, România – decedat la 11 august 1961, București, România) a fost un poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian. Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele de familie inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.
A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc, fiind, de asemenea participant la avangarda artistică românească, dar și un afiliat al gândirismului.
_____________________________
Tudor Gheorghe – Baladă (versuri de Ion Barbu)
Nicu Alifantis – În care vorbele sunt prefăcute (versuri de Ion Barbu) [de pe albumul „După melci” – 1979]
– „Melc, melc, ce-ai făcut
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcută… Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarbă pe răzoare,
Că alunul e un cântec…
– Astea-s vorbe și descântec!
Trebuia să dormi ca ieri,
Surd la cânt și îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
între trup și ce-i afar’…
– Vezi?
Ieșiși la un descântec;
Iarna ți-a mușcat din pântec…
Ai pornit spre lunci și crâng,
Dar porniși cu cornul stâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!”
Leopoldina Bălănuţă – Recital de poezie Ion Barbu / Dan Barbilian (Rock Filarmonica Oradea)
Tudor Gheorghe – Riga Crypto și lapona Enigel
Florian Chelu Madeva – Încreat – Ion Barbu (Dan Barbilian)
Romulus Vulpescu, despre Ion Barbu
Faine versuri și de sezon! Mulțumiri! 🍁🍁
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru aprecieri!
De la 1 septembrie și până la sfârșitul anotimpului în care ne aflăm, distribui doar poezii referitoare la toamnă! Unele mai cunoscute, altele mai puțin știute.
ApreciazăApreciat de 1 persoană