O toamnă va veni – de Lucian Blaga

Motto: Înc-o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga

O toamnă va veni

O toamnă va veni cândva târziu,
Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.

O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ţi va răpi petalele şi zorile
lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii.

O toamnă va veni şi maşteră
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le-aşterni peste mormântul tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.

Alte poezii de Lucian Blaga.

Vezi și poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – publicată pe 5 septembrie 2021.

Lucian Blaga și fascinația copilăriei la sat

Lucian Blaga (născut la 9 mai 1895, Lancrăm, Alba, România – decedat la 6 mai 1961, Cluj, România) a fost eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Citește și articolul PORTRET: Lucian Blaga – sufletul aflat în mută, seculară căutare de totdeauna – publicat pe Radio România Cultural.

________________________________

Ascultă Vocea lui Lucian Blaga la Radio România Cultural (înregistrare din 1954).

Din 1948 și până în anul morții, 1961, Lucian Blaga nu și-a mai putut publica versurile și nimeni n-a mai tipărit, în toată această perioadă, vreun rând despre opera scriitorului. Deși pus la index, Lucian Blaga a fost înregistrat pe bandă de magnetofon în primăvara lui 1954 de către Pop Simion, fără a exista, însă, posibilitatea difuzării înregistrării la momentul respectiv. Banda s-a păstrat, Lucian Blaga putând fi ascultat şi astăzi cum recită din traducerile sale de poezie universală.

Nicu Alifantis – Cântec de noapte (versuri de Lucian Blaga)

Luigi Ionescu – Femeia (versuri de Lucian Blaga)

Nicu Alifantis și Iris – Această întâmplare simplă (poezia Risipei se deda Florarul, de Lucian Blaga)

Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-aceeași bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri
Latente-n pulberi aurii
Păduri ce ar putea să fie
Și niciodată nu vor fi!

FiRMA – Către Cititori (poezie de Lucian Blaga)

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
grădinile omului, despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plângă şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de aceea – lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.