Motto: Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. –  Edgar Allan Poe

Portret

Acum pictez un tablou mare:
vreau să-mi fac un autoportret.
Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,
aici, creierul – un aparat sacru şi concret.

Undeva vor fi neapărat nasul, gura,
n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,
aici în colţ o să-mi pictez gândurile –
o claie informă de rufe murdare.

Pieptul – o oglindă cu poleiul zgâriat –
va lăsa să se vadă interiorul
(cu totul neinteresant, în definitiv),
sus, sprâncenele îşi vor schiţa zborul.

Două aripi vor fi probabil şi urechile,
fruntea cutată – o scară către infinit,
buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate
obsesia roşie a sărutului-mit.

Un ochi atent va mai putea zări, în fine,
cicatricea unei găuri în frunte,
sau în maldărul recuzitelor inutile,
ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte…

Alte poezii de Geo Dumitrescu.

Vezi și poezia Banală – de Geo Dumitrescu – publicată pe 5 decembrie 2021;

Vezi și poezia Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu – postată pe 16 octombrie 2020.

Geo Dumitrescu (născut la 17 mai 1920, București – decedat la 28 septembrie 2004) a fost un poet, traducător și scriitor român.

___________________

Geo Dumitrescu citește din versurile sale – Aş putea să arăt cum creşte iarba

Geo Dumitrescu – Libertatea De A Trage Cu Puşca (Recită Delia Eliad)

Florian Pittiș – Inscripție pe piatra de hotar (de Geo Dumitrescu)