Motto: Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. – Edgar Allan Poe
Portret
Acum pictez un tablou mare:
vreau să-mi fac un autoportret.
Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit,
aici, creierul – un aparat sacru şi concret.
Undeva vor fi neapărat nasul, gura,
n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare,
aici în colţ o să-mi pictez gândurile –
o claie informă de rufe murdare.
Pieptul – o oglindă cu poleiul zgâriat –
va lăsa să se vadă interiorul
(cu totul neinteresant, în definitiv),
sus, sprâncenele îşi vor schiţa zborul.
Două aripi vor fi probabil şi urechile,
fruntea cutată – o scară către infinit,
buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate
obsesia roşie a sărutului-mit.
Un ochi atent va mai putea zări, în fine,
cicatricea unei găuri în frunte,
sau în maldărul recuzitelor inutile,
ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte…
Alte poezii de Geo Dumitrescu.
Vezi și poezia Banală – de Geo Dumitrescu – publicată pe 5 decembrie 2021;
Vezi și poezia Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu – postată pe 16 octombrie 2020.
Geo Dumitrescu (născut la 17 mai 1920, București – decedat la 28 septembrie 2004) a fost un poet, traducător și scriitor român.
___________________
Geo Dumitrescu citește din versurile sale – Aş putea să arăt cum creşte iarba
Geo Dumitrescu – Libertatea De A Trage Cu Puşca (Recită Delia Eliad)
Florian Pittiș – Inscripție pe piatra de hotar (de Geo Dumitrescu)
destulă muncă e să aduni poezie, să o îngrijești și să-i dai un context. Recunoscător pentru efort, abia am început să citesc, mă bucur că scrii la zi! La multe și faine articole!
Mulțumesc, așa este!
Mai ales partea cu… contextul este (mare) consumatoare de timp!
Apreciez!