Rugăciune – de Eusebiu Camilar

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran

Rugăciune

Cum să nu umblu trist prin grădini?…
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălțat, străvezii, și-au căzut…

Printre amurguri cânt și cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă… Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură…

Toate aceste minuni împlinește-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate
Nici pumnul, nici toporul, nici cleștele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerșetori cu împărații vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinți prin grădini?

„Cuget moldovenesc”, nr. 4-5, aprilie-mai 1942.

Alte poezii de Eusebiu Camilar.

Eusebiu Camilar.jpg

Eusebiu Camilar (născut la 7 octombrie 1910, satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria – decedat la 27 august 1965, București, România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.

Casa memorială Eusebiu CamilarCasa memorială „Eusebiu Camilar” din comuna Udești, județul Suceava.

_________________________________

 

2 gânduri despre “Rugăciune – de Eusebiu Camilar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.