Egloga* destinului tragic

Poporul meu contemplativ
A fost belit în mod festiv.
Să ştie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încăput
Şi să n-aştepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Că el, oricum, din post în post,
E învăţat s-o ducă prost
Şi hărăzit să fie trist…
M-apucă plânsul, deci exist!

• Eglogă,  egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.

Din volumul Poeme supărate rău, Editura Helicon, 1996.

Alte poezii de George ȚĂRNEA

George Țărnea (născut la 10 noiembrie 1945, Șirineasa, județul Vâlcea – decedat la 2 mai 2003, București) a fost un poet român, supranumit poetul iubirii.

______________________________

Vasile Şeicaru – Tango retoric (Versuri – George Ţărnea)

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric
Dintr-un vis fără urmări

Nicu Alifantis – Balada blondelor iubiri (Versuri – George Ţărnea)

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeași taină
Dar nu se știe, nu se știe până când.

Nicu Alifantis şi Iris – Elegia treptelor (Versuri – George Ţărnea)