Rapsodii de… MĂRȚIȘOR!

Pentru toți cei care așteaptă să vină… primăvara! Câte un mărțișor pentru fiecare!

***Mărțișoareeee, veniți de luați mărțișoareeee literare și muzicale!***

Mărțișorarul

de Florin Dumitrescu

Dă-ne voie, dom’ jandarm,
să ședem aici în colț,
nu te repezi să sfarmi
lumea noastră de gablonț.
Timp de unșpe luni precis
am trudit la mărțișoare,
dacă nu ne dai permis,
nu-i permis nici sfântul soare.

Hai la mărțișoare… pentru fiecare…
Hai la pandantive… pentru voi am stive…
Hai la amulete… fac din babe fete…
și din fete flori… Hai la mărțișor…

Dă-ne pace, dom’ primar,
nu îți nimici norocul,
lasă-i pe mărțișorari
să-și întindă iarmarocul.
Pentru doamna primăreasă,
dacă nu ne-oi alunga,
avem o văcuță grasă
și-un bou pentru soacră-ta.

Hai la mărțișoare… pentru fiecare…

Hai părinte să ne uzi
mărțișoarele cu mir,
că și-arhanghelii de sus
vor un șnur la patrafir.
Coanei preotese dă-i
un coșar legat cu funde,
pe nebănuite căi,
hornul sobei să-i desfunde.

Hai la mărțișoare… pentru fiecare…

Toată ziua stăm în frig,
să aducem vremea bună.
Dacă n-am vândut nimic,
mai stă gerul înc-o lună.
Doamnă meteorolog,
ești în ceață când e soare:
îți trimit, să ai noroc,
un potop de mărțișoare.

Hai la mărțișoare… pentru fiecare…

Martie

de Lucian Blaga

Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Flușturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă –
se ridică iar
şi zboară sa-şi găsească
cuib de ramuri.
Vânt şi-i frig –
iar mugurii
prea lacomi de lumină
işi zgulesc acum
urechile în guler.

Vestitorii primăverii

de George Coșbuc

Dintr-alte ţări, de soare pline,
Pe unde-aţi fost şi voi străine,
Veniţi, dragi păsări, înapoi –
Veniţi cu bine!
De frunze şi de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsiţi de voi.

În zarea cea de veci albastră
Nu v-a prins dragostea sihastră
De ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor
De ţara voastră?
N-aţi plâns văzând cum trece-n zbor
Spre miazănoapte nor de nor?

Voi aţi cântat cu glas fierbinte
Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-aţi adus
De noi aminte!
Străinilor voi nu le-aţi spus,
Că doine ca a noastre nu-s?

Şi-acum veniţi cu drag în ţară!
Voi revedeţi câmpia iară;
Şi cuiburile voastre-n crâng!
E vară, vară!
Aş vrea la suflet să vă strâng,
Să râd de fericit, să plâng!

Cu voi vin florile-n câmpie
Şi nopţile cu poezie
Şi vânturi line, calde ploi
Şi veselie!
Voi toate le luaţi cu voi
Şi iar le-aduceţi înapoi!

Rapsodii de primăvară

de George Topîrceanu

Sus, prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipit
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerași
Cu alai
De toporași.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le lași?

Se-nalță abur moale din grădină,
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperișuri veștede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Și ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorțite se deschid
Să intre-n casă soarele și vântul.
De prin balcoane
Și coridoare
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele,
Iuți ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Și din covor.
Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
Și-a răsfirat crenguțele ca spinii
De frică să nu-i cadă la picioare
Din creștet, valul subțirel de floare.
Că s-a trezit așa de dimineață
Cu ramuri albe – și se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viată
Când i se-ntâmplă-asemenea minune.
Un nor sihastru
Și-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.

Soare crud în liliac,
Zbor subțire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele și urzici…
Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni,
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri și poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Lași în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălți albastre și-nsorite
De omot topit abia
Și pe dealuri mucezite
Arături de catifea.
Și pornește departe-n sus
După iarna ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Așternută pe colini…
Drumuri-nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Își îndreaptă an cu an
Pasul tainic și te mint
Spre ținutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te oprești
Și doar pasul tău ușor,
În omăt strălucitor,
Lasă urmei viorii
De condori împărătești
Peste albele stihii…

Primăvară, unde ești?

Primăvara

de George Topîrceanu

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.

De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!
Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.

Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.
Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…

Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.
Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

Primăvara

de Vasile Alecsandri

A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarăși a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Și pe harnica albină
Din flori miere adunând.

Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

Trezire

de Lucian Blaga

Mocnește copacul. Martie sună.
Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea
ceara și mierea.

Nehotărît între două hotare,
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.

Copacul meu.
Vîntul îl scutură. Martie sună.
Cîte puteri sînt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumnezeiască.

Cine vîntură de pe muncel
atît lumină peste el?

Ca lacrimi – mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?

Bună dimineața, Primăvară!

de Tudor Arghezi

A! Buna dimineața, Primăvară!
Iar proaspătă te-ntorci în țară,
Tu fragedă, și ea întinerită.
În țară din răspântii verzi, fii binevenită.
Te așteptă cu cofa plină
De rouă nouă și lumină.
Te-ntimpină-n cămașă de in și borangic,
Tivită cu chenare de iedera și spic,
Pe poale cu garoafe și cu văpăi de mac,
De boance și crăițe, și-albastre flori de ac,
Împodobită toată, de marea sărbătoare,
În asteptarea-n luncă a scumpei surioare.

Purtata-n umăr, cofa ți-o pleacă pîn’ la gură,
Să iei, ca-n sărutare, din ea, o sorbitură.

Băuși destule lacrimi într-altă primăvară,
Din ciutura cu sânge și-aghiazma lor amară.
Ți-au semănat în cale, aminte să-ți aduci,
Pământul cu morminte și cu păduri de cruci.

Dă-i mâna, copilandră de-a pururea fecioară,
Că vă-ntilniți depline, acum întâia oară,
La început de vremuri, nădejdi și învieri,
Două-nfloriri de muguri și două primăveri.

Cântec de primăvară

de Nichita Stănescu

Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.

Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.

Primăvara

de Virgil Carianopol

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos

E primăvară, iarăşi primăvară!
Pe fiecare margini de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi

Se simte iarăşi mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar’

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

Florin Dumitrescu (născut la 16 septembrie 1966, București) este un textier român, cunoscut și ca poet, prozator și publicist. A debutat în 1987 ca publicist, în presa studențească, și în literatură în 1997 cu volumul de poezie „Ana are mere”.

Despre Florin Dumitrescu, autorul textului Mărțișorarul – și despre alte colaborări ale acestuia – afli mai multe din acest INTERVIU. Și din PARTEA a DOUA a acestuia.

Mircea Baniciu – Mărțișorarul – Cântec de mărțișor

Aproape că, pe nesimțite, se înfiripă primavara!!!

Hai la mărțișoare… pentru fiecare…
Hai la pandantive… pentru voi am stive…
Hai la amulete… fac din babe fete…
și din fete flori… Hai la mărțișor...

Corina Chiriac – Mărțișor, prințișor

Aurelian Andreescu – Mărțișor, mărțișor

Nicolae Nițescu – Ți-am luat un mărțișor

Direcția 5 ft Andra – First Days Of Spring (Official Single)

Vivaldi – Spring

Mondial – Primăvara (Spring) lyrics by G.Topîrceanu

Mondial – Primăvara

Componența formației în 1999:
Claudiu Mirică și Radu Ghencea – vocali
Doru Tufiș – chitară solo
Vlad Gabrielescu – chitară
Dragoș Vasiliu – bass
Mircea Drăgan și Romeo Vanica – keyboards
Mișu Cernea – tobe

Corina Chiriac – Să-mi vorbești de primăvară