Cât „aur” și câtă „zgură” există în AUR-ul „unionistului” George SIMION

Motto: Trecem pe lângă absurditate şi nu ridicăm măcar o sprânceană revoltată; auzim neghiobia şi nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustată; vedem impostura şi ticăloşia şi zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoştinţe. (Ion Luca Caragiale, în Păreri libere)

Scurt pe 2 și 1/4: Mi-aș fi văzut liniștit de treabă, dacă nu aș fi luat act cu îngrijorare de recrudescența unui personaj pe care îl consider a fi extrem de „toxic”. Atât pe el cât și noua sa mișcare social-politică pe care a inițiat-o, numită AUR (Alianța pentru Unirea Românilor). Este vorba despre Simion George, un ins care – în întreaga sa existență de până acum – a căutat cu lumânarea și s-a folosit de orice prilej pentru a se afla în centrul atenției publice. Indiferent cum era perceput, pentru el era important să fie acolo. În miezul unui ev aprins! Dacă se putea, „incendiat” chiar de către EL. Urmărind să dobândească astfel notorietate, agățându-se și ținându-se cu dinții de acele teme care păreau să aibă trecere la mulți dintre români. Să-l vadă și să-l perceapă lumea ca fiind cruciatul modern, îmbrăcat cu cămașa morții pentru cauza binelui comun! 

Altfel, doar un gargaragiu de duzină, pe care, ca și în alte momente ale istoriei noastre, sunt dispuși să-l urmeze toți profitorii de asemenea ocazii și tot lumpenul deprofesionalizat, speriat de perspectiva oricărei crize existențiale. Așa cum s-a întâmplat și acum.

Un tânăr fără meserie, trăind din diferite expediente. Care s-a agățat de orice prilej oferit de tumultuoasa viață politică românească, pentru a ieși în față. Cu orice preț! Cu cât prețul era mai mare, cu atât mai bine! Pentru că putea fi cuantificat un câștig personal pe măsură!

Cu minciuni și gugoșele / Ești parlamentar, mișele!

În materialul VIDEO de prezentare a „marelui erou unionist” se trece cu mare discreție peste momentul reprezentat de rolul pe care l-a vrut acest individ în ducerea în derizoriu a mitingului și marșului pentru Unirea Basarabiei cu România, care au avut loc în București pe 22 octombrie 2016. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Ca și cum nu el ar fi pus la cale sabotarea acestora, de fapt a ideii de unire, în perspectiva împlinirii a 100 de ani de la memorabilul eveniment al Unirii Basarabiei cu România! Ducând astfel în derizoriu orice demers de amploare, care ar fi putut însoți astfel de manifestări populare, prilejuite de împlinirea anului centenarului constituirii României Mari. Încât stai și te întrebi: ce jocuri a făcut, de fapt, Simion în toți acei ani!? Pentru că, deși fusese avertizat că nu aceasta este calea care putea apropia momentul mult doritei uniri cu frații noștri de dincolo de Prut, prin astfel de manopere subversive, Simion nu a făcut altceva decât să compromită ideea reîntregirii României Mari! Să amâne sine die un astfel de deznodământ! Cine și l-a dorit a fi… groparul ideii reunificării!? Cine l-a stipendiat – începând dinainte de 2012, când s-a împlinit suta de ani de la cedarea către Rusia a părții de est a Moldovei (teritoriul dintre Prut și Nistru, numit ulterior Basarabia), pentru a agita apele reunificării ca să le tulbure într-atât, încât această temă de dezbatere publică să cadă în desuetudine, să devină nefrecventabilă pe termen lung / nedefinit!?

Vezi în materialul de prezentare de mai jos – de la min. 3;20, de la min. 3;48 – 3;56 (când Simion spune, ca o premoniție a celor petrecute peste ani, în toamna anului 2016, că „pentru a uni România e nevoie de 3 elemente: de o idee, de o mulțime și de o… piață”!), și-o toot ține în materialul selectat cu… reîntregirea neamului românesc; vezi de la min. 9;41 la min. 10;22 – imagini din 22 octombrie 2016, în care sunt doar câteva cadre sugestive de la locul de adunare de la Hanul lui Manuc; nimic însă despre marșul spre piața din fața sediului guvernului, sau despre deturnarea acestor acțiuni pașnice de către Simion și ceata sa de „unioniști” cu… anasâna! „Eroul” nostru nu se mai poate mândri cu astfel de fapte patriotice și… rivuluționare! Care pot fi calificate ca fiind… orice altceva, numai unele cu tentă „unionistă”… NU!

În rest, cât cuprinde, doar gargară cu apă de gură… slobodă, dar (care se pare că-i) bine… acoperită!  Apă de gură pe care, preambalată în lozinci ultranaționaliste, încearcă să o dea acum pe nimic, tuturor acelora dintre români care mai au în suflet gustul gogoșilor de casă din vremea regimului comunist! Care văd în SIMION pe purtătorul stindardului biruitor, pe apărătorul dezinteresat și neînfricat al tuturor loazelor ratate, al tuturor eșuaților pe tărâmul unui capitalism românesc aflat tot în faza acumulării primitive de capital, al aiuriților fără căpătâi, care ezită între a încerca marea cu degetul într-un occident de care au alergie și incapacitatea lor funciară de a se apuca de o muncă profitabilă la ei acasă! Al celor deja reformați, care au fost scoși din toate jocurile (economic, social, politic etc.) și care speră să se reanime sub suflul energizant al noii mișcări naționaliste! Pentru că ei, purtătorii acestor mesaje, sunt… pretutindenari! Îi dai afară pe ușă, intră pe fereastră, pe horn, pe gaura cheii și tot așa! Pentru că astfel de gargaragii pot să fie reșapați și refolosiți oricând, oriunde și de către oricine! Este suficient să-i scoți la înaintare, pentru că ei au deprinderea funciară de a încasa scatoalce! De a provoca, de a căuta cu ostentație o astfel de… altoire! Cu cât mai multe, cu atât mai bine pentru mișcare! Ca să le dea motivul mult dorit de a țipa din toate vintrele că… oamenii răi – mai marii zilei – ne reprimă, ne oprimă, ne vând pădurile și toate bogățiile solului și subsolului, ne tulbură apele, ne otrăvesc aerul, ne îngrădesc drepturile noastre naturale, ne pun botnițe, ne împiedică să ne manifestăm liber credința noastră… ortodoxă, ne opresc prin forță să recolonizăm peșterile etc. etc.

Iată un material VIDEO recent al acestuia, un live din seara zilei de 10 noiembrie 2020. În care cruciatul Simion scoate din el… în direct (!) toate urdorile și umorile care ar fi trebuit să-i determine pe cât mai mulți dintre români să-l voteze! Fără să emită nimic coerent, nimic pragmatic-programatic, nimic care să fie… edificabil! Doar vorbe de ocară, cu care împroașcă întreaga suflare politică românească de la stânga la dreapta! Și nu numai! Pentru că ei sunt… antisistem! Adică…. împotriva sistemului democratic românesc, perfectibil, desigur! Ca un lider autentic al unei mișcări ultra… naționaliste, pusă de-a curmezișul cu orice preț, împotriva oricărei încercări de ingerință a altora în treburile țărișoarei noastre! Mai ales împotriva a orice care să ne vină dinspre… vest, din U.E.! Că dinspre răsărit, de unde ne-a tot venit lumina care era să ne ardă de tot ca neam,… mucles deplin al mișcării… unioniste! Sau doar pledoarii tranșante pentru, precum una exemplară, aflată mai jos. În care țața Șoșoacă Diana își dă întreaga măsură a posibilităților sale anti… naționale, pro putiniste! Și nu cred că o face de capul ei, doar pentru a se auzi cum îi sună de strident… melița!

Haideți la Prut mai degrabă / Ca să ne aflăm în treabă! 

Ideea reîntregirii României m-a preocupat constant de-a lungul întregii mele vieți. În care am crezut și cred în continuare. Iar BASARABIA avea locul ei în această construcție statală. Toate acestea s-au altoit pe profesia mea didactică de-o viață, fiind licențiat în istorie, absolvent al Facultății de Istorie din Universitatea București. Iar în timpul parcurgerii conținutului referitor la Unirea Basarabiei cu România, se putea auzi musca în clasele de liceu la care predam! Era un fel al meu de a le mulțumi înaintașilor făuritori de țară… dodoloață! Și poate un angajament al nostru – toți cei implicați în acel act didactic – de a le păși pe urme! Atunci când ar fi fost posibil, moment pe care trebuia să-l pregătim și pentru care trebuia să fim pregătiți.

Așa am ajuns să mă apropii de mișcarea condusă de Simion, despre care nu știam prea multe. Iar această relație mijlocită, m-a purtat în Republica Moldova, în toamna anului 2016. Acolo unde, între 23-25 septembrie 2016, a avut loc Adunarea Generală a Platformei Unioniste Acţiunea 2012 (o coaliţie care adunase laolaltă peste 30 de organizaţii non-guvernamentale şi grupuri de iniţiativă), organizaţie a societăţii civile de pe ambele maluri ale Prutului, care-şi propunea să apropie cu un ceas clipa reunirii tărâmurilor româneşti, despărţite vremelnic de această apă.

Și am venit spre ei cu sufletul deschis, așa cum rezultă din ARTICOLUL Moldova de dincolo și cea din fiecare dintre noi sunt TOT UNA! Pe care l-am publicat în aproape toată presa unionistă de dincolo și de dincoace de PRUT.

Și așa cum scriam în articol, la sfârșitul acelei activități lucrative, „ne-am angajat, toţi fraţii animaţi de acest ideal, să ne revedem la Bucureşti, sâmbătă, pe 22 octombrie 2016, la marele miting şi marş organizate pentru a încerca să despărţim apele de uscat. Să găsim pământul ferm pe care să rămână toţi cei care au în suflete dorul de România Mare!”

Zis și făcut! Și a venit ziua cea mare, când ne-am deplasat în capitală pentru a participa la aceste memorabile evenimente. Ceea ce s-a întâmplat acolo, departe de ceea ce ne așteptam să se întâmple, am descris – imediat după – în articolul de mai jos, pe care îl reproduc așa cum a fost scris atunci. Ca să știm care-s „unioniștii” de serviciu care ne mână în această luptă; și în ce hrube întunecoase ale istoriei contemporane au eșuat această generoasă mișcare! 

Cum (nu) se poate face Unirea cu Republica Moldova

Din ciclul: „Dezbrăcaţi-i de cămaşa morţii pe (pseudo)unioniştii exaltaţi”!  

Acţiunea, aşa cum a ieşit la marşul desfăşurat sâmbătă, 22 octombrie 2016 în Bucureşti, a fost planificată încă de la adunarea de alegeri a Platformei Unioniste Acţiunea 2012, desfăşurată la Chişinău, în Republica Moldova, între 23-25 septembrie 2016. Unde s-a discutat aplicat despre intenţia concretizată la marşul din 22 octombrie, şi anume despre acţiunea de ocupare în forţă a unui loc public şi aşezarea acolo a unor corturi [1]. Întrebările decente, punctuale şi pline de îngrijorare ale unora dintre participanţi, referitoare la luarea în calcul a eventualelor consecinţe nefaste pe care le-ar avea un asemenea act/ gest pentru mişcarea naţională unionistă (care nu-i jucăria câtorva tineri basarabeni exaltaţi, dornici să-şi constituie cu orice preţ o platformă de lansare publică/ politică), au rămas fără răspuns. Sau, li s-a răspuns în dodii că „unirea trebuie realizată cu orice preţ!” (Simion George), sau „nu am venit să vă cer votul, ci să fiţi alături de mine” (Cătălin Colgiu, ales vicepreşedinte al Acţiunii 2012, individul care, în loc să pătrundă în spaţiul destinat susţinerii protestului aprobat din Piaţa Victoriei – în faţa sediului Guvernului – având un steag tricolor în mâini – fugea la intrarea pe Calea Victoriei, în încercarea premeditată de a deturna marşul în afara traseului aprobat) [2].

Tăcerea care a însoţit acţiunea de pregătire a marşului de susţinere a necesităţii unirii celor două ţări surori, era ea însăşi suspectă. Popularizarea marşului a fost ca şi inexistentă. Mai mult decât atât, acţiunea părea a se suprapune cu marea viermuială pusă la cale de PNL, pentru aceeaşi dată, 22 octombrie a. c. (2016, n. n.). Cu tot tămbălăul public produs de către solicitanţii liberali, pe de o parte, şi reacţia intempestivă a administraţiei pesediste a capitalei, pe de alta. Se părea că cele două acţiuni erau complementare, fapt care producea nemulţumiri şi unora şi altora. Asta până când s-au prins liberalii şi, deşi li de aprobase şi mitingul/ marşul acestora, au cotit-o intempestiv spre un alt orizont de timp.

Am participat la o parte din cele întâmplate sâmbătă, 22 octombrie în capitală, alături de un grup de vâlceni (de toate vârstele şi profesiile), susţinători devotaţi ai cauzei unirii. Ne-am deplasat cu un mijloc de transport închiriat, plătind contravaloarea călătoriei.

Lucrurile nu păreau a fi prea la locul lor încă de la bun început:

– planul aprobat de autorităţi nu a fost adus la cunoştinţa participanţilor; ulterior, unii dintre organizatori au susţinut că nici ei nu l-au ştiut, deşi realitatea a dovedit cu totul altceva [3]!

adunarea la Hanul lui Manuc, loc de adunare nu întâmplător ales [acolo, la 16/28 mai 1812 a fost semnat tratatul de pace prin care Turcia ceda Rusiei partea de est a Moldovei (teritoriul dintre Prut şi Nistru, numit ulterior Basarabia)], s-a făcut greu şi într-un număr cu mult inferior aşteptărilor prea optimiste ale organizatorilor (au fost prezenţi circa 2,5-3.000 de oameni, în loc de 80-100.000 de participanţi);

– luările de cuvânt au fost total nepregătite, puţinii vorbitori aparţinând grupului tinerilor basarabeni exaltaţi (aflaţi în ţară de mai mult sau de mai puţin timp);

lipsa unor personalităţi de marcă, a căror prestaţie retorică să confere greutate emoţională scopurilor declarate ale adunării;

lipsa oricărei urme de organizare şi de răspundere a organizatorilor care îşi asumaseră – în faţa autorităţilor – obligaţia respectării legislaţiei care reglementează domeniul adunărilor publice.

În rest, ca la orice asemenea întâmplare, lume de tot felul, de strânsură: „Lume de tot soiul și de toată teapa, lume multă, toată lumea”. Cu toată recuzita cerută de susţinerea unui asemenea mare crez: oameni din toate provinciile româneşti, din ţară sau din diaspora, cu steaguri de toate dimensiunile, fluiere, sirene, megafoane, vuvuzele, muzici şi muzicanţi, unii îmbrăcaţi în costume populare din tot locul etc. Unii cu unirea-n cuget şi-n simţiri, alţii doar cu politica naţionalistă-n cap. Şi unii şi alţii, hotărâţi să profite la maximum de oportunitatea ivită pe nepusă masă.

Într-un târziu, mulţimea s-a pornit în marş (pe al patrulea material filmat – din cele 5 aflate la acest link – la min. 6,03 – 6,30 trecem noi, vâlcenii prin faţa camerei de filmat: https://romaniabreakingnews.ro/live-marsul-unirii-lupta-pentru-basarabia-bucuresti-22-octombrie-2016/) din Piaţa Unirii, Piaţa Universităţii spre Piaţa Victoriei, în faţa sediului guvernului urmând să ne deşertăm tolba cu scandări unioniste (acolo, de la ora 17,00 la 18,00 urmau să fie susținute alocuțiuni specifice); iar organizatorii, conform legii, ar fi trebuit să depună la sediul executivului o petiţie cu revendicările unioniste care ne-au scos în stradă. Ca purtători de mesaj ai mult mai multora dintre semenii noştri. Şi am mărşăluit de… ni s-a luat!

Aflaţi pe la mijlocul coloanei de manifestanţi, când am ajuns la intrarea în Piaţa Victoriei, am observat că lumea se oprise derutată pe loc – şi doar câteva pâlcuri răzleţe pătrunseseră în piaţă – sunete de tobe şi freamăt de mulţime agitată venind din stânga, dinspre capătul Căii Victoriei. După câteva momente de derută, am hotărât să mergem în piaţă, nedând curs strigătelor de sirenă opărită care veneau din megafoanele celor care ne îndemnau să mergem la stânga (spre piaţa Universităţii), pentru a-i salva pe liderii mişcării! Care, vezi Doamne, nevinovaţi fiind, fuseseră săltaţi cu duba de către jandarmi! Toate astea nu le-am aflat de la televizor/ facebook etc., ci le-am perceput punctual, la faţa locului. Toţi vâlcenii prezenţi ne-am deplasat în piaţă, unde am rămas până aproape de expirarea timpului alocat acţiunii. În „ţarc” eram iniţial doar câteva zeci de oameni, spre o sută. Nu mai mulţi. Toată mass-media îşi îndreptase atenţia spre cele ce se întâmplau cu liderii acţiunii unioniste, deveniţi „victimele… nevinovate ale represiunii regimului opresiv cioloşian, ciocoi străin, supus poruncilor sorosiste”! Ca să vezi cum își imaginau unii că pot apropia de noi momentul unirii Basarabiei cu România…

Din când în când, câte un şmecher agitat, venea să ne cheme prin portavoce să pornim în marş forţat spre Piaţa Universităţii, să ne eliberăm liderii, victimele inocente ale represiunii cioloşiste! Toţi/toate sirenele ademenitoare erau tineri basarabeni. Cunoscându-i pe unii dintre ei, le-am cerut explicaţii pentru deturnarea caracterului paşnic al protestului nostru; au justificat schimbarea intempestivă a destinaţiei marşului (fapt care i-a surprins şi pe jandarmii aflaţi în dispozitiv, care ar fi trebuit să aibă informaţii despre intenţiile reale ale capilor acţiunii), susţinând că „ei nu sunt oi, să stea în ţarc”! Am aflat, de asemenea, că acelaşi motiv fusese invocat cu glas tare şi de către GEORGE SIMION, înainte ca acesta să o cotească brusc spre Calea Victoriei. Rezulta că noi, ăia care fuseserăm abandonaţi între gardurile amplasate de jandarmerie, ne aflam în situaţia jenantă de a ne considera… oi și berbeci! Deşi noi nu făceam altceva decât să respectăm legea! Le-am reproşat tinerilor basarabeni că dacă vor să se unească cu România, până se fac alte legi mai bune, trebuie să le respectăm pe cele aflate în vigoare. Că asta-i esenţa democraţiei şi a statului de drept.

„Eroul” Simion George și suporterii săi de dincolo de Prut, provocând acel conflict cu instituții ale statului român, pentru a se… (auto)victimiza! Și a pune sub obroc ideea unirii!Cine este George Simion, candidatul independent care are mai multe procente decât PSD la votul din diaspora. George SimionSursa foto

Periodic, în „ţarc” veneau grupuri de agitatori, încercând să provoace altercaţii, acuzându-i pe cei aflaţi acolo de trădarea interesului… naţional! Printre cei rămaşi în încercuire, sentimentul de frustrare şi de trădare a scopului mitingului (de către tineretul care organizase manifestarea), era pe deplin conştientizat şi asumat. Nu era vorba de o fractură între generaţii, aşa cum ar fi unii tentaţi să creadă, deoarece în piaţă erau mai mulţi tineri decât cei aparţinând altor generaţii. Puţin a lipsit ca să nu se producă incidente violente între unii (cei din încercuire, care-i acuzau de trădare/ manipulare pe ceilalţi, vremelnicii lor vizitatori) şi tinerii moldoveni (care nu reuşeau să ne convingă să ieşim şi noi din ţarc”, acuzându-ne, la rându-le de… trădare)! Spre deliciul jandarmilor care supravegheau incinta şi spre bucuria antiunioniştilor, indiferent de ce şi de unde!

Deşi nu-i încă momentul, putem încerca să facem un bilanţ sumar al deturnării marşului şi mitingului unionist, precum şi a acţiunii de ocupare a zonei fântânii din Piaţa Universităţii (cu corturi, muzici, ceaiuri dansante şi fierbinţi, idile cu iz… unionist etc.): ca să vedem dacă scopurile declarate şi asumate de către liderii deghizaţi în unionişti au fost împlinite, fie şi parţial.

Imediat după spargerea mitingului, pescuitorii în ape tulburi s-au bulucit să profite de situație: marinăraşi de ape dulci sau lupi de mare încercaţi, aflaţi în pierdere de viteză electorală sau în pragul de a-şi vedea redusă libertatea personală de mişcare, s-au înfăţişat (la propriu sau prin misiţi, scrisorele publice, declaraţii telenovelistice etc.) la cortul portocaliu al padişahului unirii, Simion cel Mare Unionistul. Traian Băsescu a şters pe jos cu regimul tiranic patronat de… Julien (despre care încă nu ştie cu ce se ocupă!); Sebastian Ghiţă (PRU, jurând răzbunare cu mâna pe tăişul sabiei lui Ştefan) a guiţat şi el a jihad, cerând demisii peste demisii etc.! Iar Codrin Ştefănescu, vajnicul purtător de ocări al PSD, i-a umplut de sudalme pe toţi adversarii potenţiali sau reali ai partidului său. Ca şi cum asemenea „unionişti” pârâţi ar mai interesa pe cineva, ar mai putea fi un far călăuzitor pe timp de furtună!

Iar „eroul neamului”, îmbrăcat cu cămaşa morţii moştenită de la martirul Tudor din Vladimirii Gorjului, băsnuia liniştit despre eroismul şi patriotismul peripeţiilor sale, ca şi cum l-ar mai crede vreodată cineva: «Am fost ridicat, săltat de jandarmi. Nu am vrut să merg cu ei, am vrut să rămân la manifestaţie, în Piaţa Victoriei, mi-au rupt hainele, m-au bătut… Mult mai logic ni se pare ca premierul Cioloş şi ministrul de Interne să sancţioneze pe aceşti jandarmi şi, dacă partidele politice sunt atât de mult susţinătorii noştri, să ne anunţe ora la care să venim la partidele lor mâine (pe 23 octombrie, duminică, n. n.)» [4], [7]. Aflaţi în rolurile lui Jupân Dumitrache (George SIMION) şi Ipingescu (pe post de instigator, alergătorul cu steagul, buzoianul Cătălin COLGIU), înainte de plecarea lor în rondul de noapte al gărzii civice, simţind nevoia să ia temperatura politică, s-au  transformat subit în căutători de casă/ clasă… politică: „să vedem acu ce mai zice politica”.

Trecut-a noaptea (care nici măcar un „sfeşnic” bun nu s-a dovedit a fi pentru ei) şi au pornit amendaţii contravenţional – Simion, Colgiu & co. – să colinde sediile unor partide de lift: Băsescu, cu stilu-i inimitabil, i-a făcut public de… cacao, asigurându-i că el e tot… unionist (poate pentru că şi-a amintit de proprietăţile curative ale coniacului antedecembrist… Unirea); PSD-ul le-a oferit un dialog pe cinste cu bunicuţa tuturor rateurilor din sistemul educaţional, madam Cati Andronescu (căreia, la câte microsofturi are pe cap, numai la unire nu-i stă mintea). ALDE Daniel Constantin  s-a răţiot şi el la guvernanţi, cerând „schimbarea cu orice preţ”. Iar PNL-ul urmaşilor cu ştaif ai Brătienilor întregitori de ţară i-a tratat cu un dispreţ suveran, demn de o cauză mai bună. Guvernul tehnocrat, aflat pe sfârşit de mandat, având colţii tuturor potăilor politice înfipte-n glezna-i fină (cu solicitări de demisii ale unor miniştri, chemări la ordine în Parlament, sărituri la jugulară ale celui de al doilea om în stat etc.), nu poate angaja public statul într-un asemenea demers.

Ce avem noi… aici!? Ce avem noi AICI!?Sursa foto, unde poți vedea și alte imagini de la întâlnirea lui George Simion cu liderii de atunci ai USR (din 23 octombrie 2016).

Aşa că, după aceste memorabile succesuri, l-am întreba public pe „unionistul” SIMION:

a meritat să te foloseşti de atâţia oameni pentru a arunca în desuetudine o mişcare – precum cea unionistă – care tresălta în sufletele multor milioane de români din toată lumea!?

care-i câştigul real pe care crezi că l-aţi obţinut instigând la nesupunere civică, încălcând legile statului care a acordat personalitate juridică unei asociaţii pe care-o mânăreşti cum vrei!?

– ce ai/am obţinut din întrevederile informale cu liderii unor partide de mucava!? Asumarea programatică a unirii visate de atâtea generaţii de înaintaşi, pentru înfăptuirea căreia au murit sau au suferit milioane de români de dincolo şi de dincoace de Prut!?

pentru asta au venit fraţi de-ai noştri din Moldova transpruteană la miting!? Aşa îşi imaginează ei că poate fi înfăptuită unirea!? Luând cu asalt statul de drept din România şi angajând lupte de stradă cu purtătorii de uniformă ai instituţiilor sale!?

pentru asta ai chemat şi scos oamenii în stradă!? Doar pentru asta se află în ţară cetele de instigatori moldoveni!? Să ne asmută împotriva instituţiilor publice din România!? Să-ţi faci imagine pe spatele nostru, al celor care milităm sincer pentru unire?

dacă îţi imaginezi că poţi să faci unirea României cu Basarabia, folosindu-te la  tine-n ţară, de comandourile moldovene (împreună cu care ai campat în corturile din Piaţa Universităţii), te înşeli amarnic!

– dacă tinerii basarabeni, aflaţi cu altă treabă în România, au „militat” astfel la Bucureşti pentru unire, câţi cetăţeni români din România au făcut acelaşi lucru la Chişinău? Câţi au fost arestaţi, amendaţi etc., sâmbătă, pe 22 octombrie a. c.!?

Sau acolo nu trebuiau să ajungă decât ecourile deformate ale celor întâmplate sâmbătă la Bucureşti, ca să realizeze basarabenii cât de… antiunionişti sunt fraţii lor din România!? Să nu le mai trebuiască în veci unire şi să-i alimenteze cu muniţie proaspătă, antiunionistă pe proesticii locali, candidaţi la prezidenţiale! Să vadă toată lumea, până hăt departe în Siberia, cum îi bat, saltă şi amendează românii pe moldovenii transpruteni!

tămbălăul pe care l-ai provocat cu bună ştiinţă (că dacă, nu-i aşa, e şi mai grav!) crezi că foloseşte în vreun fel cauzei unioniste, sau ajută doar la atingerea scopurilor meschine ale unor formaţiuni politice periferice şi unor personaje de operetă, aflate în plină campanie electorală pe ambele maluri ale Prutului!?

Pentru mine, este la fel de trist faptul că am văzut în piaţă oameni speriaţi, care nu mai înţelegeau ce se întâmplă, voluntari care veniseră pe banii lor din cele patru zări ale românismului pentru a susţine paşnic cauza unirii tuturor românilor! Acestui deziderat i-ai dat cu piciorul, Simioane! Asta-i marea ta „realizare”! Ai reuşit să faci ca pentru mulţi căuzaşi unionişti dezinteresaţi, visul înfăptuirii apropiate a unirii să se spulbere! Ai reuşit să-i sperii şi îndepărtezi, în loc să-i atragi. Am văzut oameni care priveau în gol, realizând ridicolul situaţiei în care ne-ai pus! Să stăm răzleţi şi stingheri în mijlocul unui spaţiu imens, pentru că ŢIE, marele patriot unionist, nu-ţi şade bine în… încercuire, cu… oile! Tu nu eşti oaie, ci doar cei de care te foloseşti! Bătându-ţi joc de ditamai mulţimea, ca să vadă toată lumea cât de mare… erou unionist eşti!

Ce aveaţi de pierdut dacă se ţinea mitingul din Piaţa Victoriei, cu discursuri şi lozinci unioniste, cu materialele vizuale aduse de participanţi, după care plecaţi care încotro!? Ce rost avea mascarada asta, pentru ca din cauza nesăbuinţei voastre tinereşti să nu mai putem deflui din perimetrul încercuit nici noi, cei  nevinovaţi, fiind bănuiţi de intenţii destabilizatoare!?

Şi l-am văzut şi pe tânărul tău locotenent/ vicepreşedinte Alexandru ROTARU cât de militant era la… portavoce! Am discutat cu el în mai multe rânduri – şi în ţarc şi în afara lui – realizând că, nu numai în ce-l priveşte, nu mai  este nimic de făcut! Era croit să ocupe Piaţa Universităţii şi nu înţelegea de ce nu vă urmăm şi noi, toţi cei aflaţi acolo! Că, după el, se subînţelegea că doar pentru asta venisem!

Şi ne întreba ce argument pertinent era ăla că trebuie să respectăm legea!? (Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 186/14 martie 2014) [5].

Nu crezi că este păcat că te foloseşti de acei tineri basarabeni care doresc sincer unirea, dar care nu realizează şi care sunt căile posibile legal pentru a o înfăptui!? Pentru că declaraţia ta „Frații noștri din Chișinău, după o noapte dormită în frig, am zis că e mai bine să avem grijă de sănătatea lor decât să ne încăpățânăm aiurea. Ați văzut că vor unirea și pot să stea aici oricât dacă e nevoie”, nu dovedeşte altceva decât… eşecul protestului vostru.

Iar afirmaţia lui George Simion cum că „discuțiile cu liderii politici nu se vor opri până când tema unirii nu va ajunge pe agenda principală a viitoarei guvernări”, este tocmai bomboana de pe coliva unionismului în varianta falimentară promovată de către acesta.

Personajele implicate direct, deturnătorii unei întâmplări care se putea sfârşi frumos, invers decât eroii din alt veac ai lui Caragiale, par să fie mai preocupate de asigurarea dimensiunii mediatice a existenţei lor lumeşti decât de împlinirea cauzei pentru care pretind că militează din răsputeri. În credinţa lor intimă, doar o asemenea afirmare exaltată a pretinselor lor crezuri patriotice pare să le asigure devenirea personală ulterioară. Aşteptând ca asupra lor să se arunce hulpave, marile partide naţionale, deşertând asupră-le cornul abundenţei, plin cu propuneri dintre cele mai îmbietoare; partide aflate în prag de alegeri parlamentare, în criză de imagine şi căutătoare de… valori naţionale perene!

Persistenţa în fandaxiile unora dintre aceşti tineri a necesităţii apelării (cu orice riscuri) la  încălcarea normei, la teribilismele specifice vârstei copilăriei spiritului, ignorând cu bună ştiinţă valorile unui comportament civic etc., sunt dovezi de mahalagism; noţiune depreciativă pe care tinerii deturnători ai mitingului unionist din 22 octombrie 2016 o merită cu prisosinţă.

Dacă asta-iperspectiva Platformei Unioniste Alianţa 2012 despre cum se va realiza unirea”, problemă rămasă fără nicio soluţie de bun simţ în discuţiile de la Chişinău, în ce ne priveşte, mai bine lipsă! Nu unirea, ci asemenea mijloace nespecifice şi nelegale de acţiune [6].

Şi ca mine gândesc din ce în ce mai mulţi

________________________________

[1] https://monarhiasalveazaromania.wordpress.com/2016/09/26/apelul-unionistilor-marsul-lupta-pentru-basarabia-pe-22-octombrie-2016-la-bucuresti/

[2] http://www.stiripesurse.ro/video-cine-si-cum-a-deturnat-marsul-unirii_1159547.html

[3] Vezi evidenţele Comunicatul Primăriei municipiului Bucureşti, «Precizări miting „Platforma Unionistă Acţiunea 2012”», la adresa: http://www.pmb.ro/pmb/comunicate/presa_com.php?msj=6436

[4] http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/foto–cateva-mii-de-persoane-participa–sambata–la-un-mart-pentru-unirea-basarabiei-cu-romania-431194

[5] http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36572/Legea-nr-60-1991-organizarea-si-desfasurarea-adunarilor-publice-republicata-la-14-martie-2014.html

[6] https://www.realitatea.net/jandarmii-dau-azi-explicatii-scrise-dupa-violentele-de-la-mar-ul-unionist_1995708.html

[7] Uitaţi-vă la materialul „Video: Momentul reţinerii lui George Simion”  să vedeţi ce circ ieftin face George Simion în momentul… arestării sale: https://romaniabreakingnews.ro/live-marsul-unirii-lupta-pentru-basarabia-bucuresti-22-octombrie-2016/

Conform Legii nr. 60/1991, republicată, organizatorii sunt obligaţi, printre altele:

„b) să stabilească persoanele responsabile pentru conducerea adunărilor publice;

c) să asigure un dispozitiv propriu de ordine format din personal purtând însemne distinctive, stabilite împreună cu comandantul unităţii de jandarmi care asigură măsurile de ordine publică;

d) să delimiteze spaţiul de desfăşurare a adunărilor publice prin semne distinctive şi vizibile, iar când acestea se desfăşoară în deplasare, să ia măsuri pentru limitarea spaţiului de circulaţie ocupat;

f) să stabilească traseele de afluire şi defluire a participanţilor şi să ia măsuri ca ocuparea spaţiilor destinate desfăşurării adunărilor publice să aibă loc cu puţin timp înainte de ora începerii activităţilor, iar părăsirea lor să se facă imediat după ora-limită stabilită;

h) să ia măsuri pentru îndepărtarea participanţilor care, prin modul de manifestare, tulbură ordinea şi liniştea publică, iar când aceştia nu se supun, să îi semnaleze organelor de poliţie” (art. 12 alin. (1)).   Participanţii la adunări publice sunt obligaţi:

„a) să respecte recomandările făcute de organizatorii adunărilor publice, împuterniciţii acestora sau organele de ordine;

b) să se abţină de la acţiuni de natură a împiedica desfăşurarea normală a adunărilor publice şi să nu incite la asemenea acţiuni prin viu grai, manifeste sau alte mijloace audiovizuale (art. 13).

N-ar fi rău ca indivizii turbulenţi să ia act şi de dispoziţiile art. 29 din lege: „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, opunerea cu violenţă faţă de organizatori, împuterniciţii acestora sau faţă de forţele de ordine ori împiedicarea lor de a-şi exercita atribuţiile legale privind asigurarea ordinii în desfăşurarea adunărilor publice”.

Merg la Marșul Unirii pentru Liuba, o fetiță din Chișinău. „Și românește, și moldovenește îi totuna. Moldova vrea să se unească cu România, dar unii oameni nu doresc”

Ea este tânăra „amazoancă” din Basarabia, despre care scria col. (r) Ion Petrescu în articolul Despre diversiunea de la marşul unionist: „A apărut o Cosânzeană, cu păr de amazoană, picioare lungi și o portavoce, îndemnând lumea să se ducă pe Calea Victoriei, traseu neaprobat, pentru negocieri cu jandarmii! Nebunie totală”, la link-ul: http://www.activenews.ro/stiri-social/Colonelul-Ion-Petrescu-despre-diversiunea-de-la-marsul-unionist-Mare-diferenta-intre-cele-traite-de-mine-si-cele-povestite-de-altii-la-televiziuni-cunoscute.-Cum-a-fost-la-marsul-pentru-reintregirea-nationala-137571

Am interacţionat şi noi cu acest personaj, venit  pentru scurt timp în ţarc, la recrutare de unionişti dispuşi la orice faptă de vitejie belicoasă. Pentru că-mi vorbea prin portavoce de la mai puţin de un metru, cunoscând-o de la Chişinău (unde a fost realizat materialul publicitar pentru mitingul din 22 oct. a. c., în care cheamă suflarea unionistă la adunare, vezi foto), i-am pretins să discutăm fără astfel de mijloace, cerându-i să ne explice de ce nu au respectat traseul aprobat, forţând intrarea pe Calea Victoriei. A bâiguit ceva incoerent (că trebuie să mergem să contribuim la eliberarea liderilor arestaţi etc.) şi a plecat spre ai ei aşa cum a venit – cu coada între picioare – ieşind din zona autorizată pentru desfăşurarea mitingului.

Vezi AICI părți ale acestui articol referitor la mitingul / marșul din București, selectate de redacția publicației DCNEWS („sinteza” materialului de mai sus, a fost publicată pe 25 octombrie 2016).

Din acel moment a început reculul mișcării unioniste, devenită un subiect periferic de… gazetă de perete, în bună măsură trecut cu vederea în Anul Centenarului. Festivismul găunos a luat astfel loc lucrării temeinice și fertile pentru împlinirea acestui sfânt deziderat patriotic, unirea Basarabiei cu România devenind un pod (mult) prea îndepărtat, edificabil într-un viitor imprevizibil.

Despre mitingul din București, din 22 octombrie 2016, vezi alte câteva articole: Vezi AICI, un desfășurător al evenimentelor din acele zile.

Foarte interesant este materialul (VIDEO / TEXT), difuzat de Tv DIGI24, la 24 octombrie 2016: Marșul Unirii. Ce spune unul dintre presupușii instigatori, vezi AICI (în care George SIMION este pus în situația de a admite că a deturnat marșul din 22 octombrie din capitală, așa cum rezultă din imaginile care îi sunt prezentate în studioul de televiziune în care era invitat).

Ca și articolul de AICI. Sau pe cel de AICI.

Eu ți-s frate, tu mi-ești frate / Și fără milă ne-om bate!

Iată și fața mai puțin văzută a acestei noimișcări” social-politice, care o să producă multe nopți de nesomn celor care conduc statul român (sau, cel puțin, așa ar trebui să se întâmple!). Și mai multe iluzii pierdute celor care i-au votat! Care urmează să constate curând că își vor purta / apăra tot ei înșiși… grijile, sărăcia și nevoile!

 Madam avocat ȘOȘOACĂ Diana, exersându-și public discursul anti american, anti U.E. și pro Rusia lui PUTIN!  Asta doar așa, dacă cumva v-ați nimerit „plecați” din cele ale vieții politice din timpul campaniei electorale! Cum s-a întâmplat și cu mulți dintre presarii de carton, deprinși doar să agine pe la curțile / mesele mai marilor zilei, care au ignorat cu desăvârșire acest nou fenomen… politic. Ca acum să se dea de ceasul morții, că ei nu s-au prins de ce-o să fie, că așa ne trebuie, că așa a vrut… boborul! Păi dacă nimeni nu s-a achitat de obligația profesională și morală de a-l informa corect, ce să facă și el, bietul nostu neam!? Că înainte de a deprinde cititul în stele, românul a învățat să citească-n… pungă, să se uite-n oala cu mâncare, să vadă dacă mai are ce pune pe masă copiilor… Și dacă a văzut că…n-are, i-a fost mult mai ușor să identifice dușmanul în politicianul veros, cel care acum, în vreme de pandemie, dorește să-l spolieze și de… viață! Așa că acum purtați-vă crucile, că vin vremuri grele pentru domniile voastre!

„Păi, noi sântem tâmpiți, îi avem pe ruși în coasta noastră și noi ne certăm cu ei!?sântem prieteni cu UNII DE PESTE 15.000 DE KILOMETRI de AICI!? Nu ne e rușine, asta-i politică, nu putem având în vedere situația noastră geopolitică să fim într-o stare de echilibru cu toată lumea!? DOAR TREBUIE SĂ NE PUNEM RUȘII ÎN CAP!? AȘA CEVA ESTE INADMISIBIL!” Din audiență se aud glasuri aprobatoare „Așa e! Așa e!”. Vorbe însoțite de aplauze! Iar oratoarea de serviciu face semne de salut și aprobare către audiență… Ce să mai, era o unitate de monolit, strâns uniți în jurul acestor idei generoase! Spre bucuria tătucului Stalin!

Exact ca-n lumea lui CARAGIALE, de care nu putem să mai scăpăm: Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică… Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?… Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)… Numai noi să n-avem faliţii noştri!… Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!… Fraţilor, iată ce spun statutele soţietăţii noastre la art. I-iu: „Se formează în urbea noastră o soţietate enciclopedică-cooperativă cu numele de „Aurora Economică Română”. Scopul societăţii este ca România să fie bine şi tot românul să prospere! (Cațavencu)! Despre asta este vorba și asta se va alege din răgetele isterice ale unora din onorabilii cuvântători de vorbe de clacă!

Ce istorie națională, ce învățăminte provenite din această istorie!? Cucoana își face treaba, așa cum pare să fie programată! Și-o ține langa, sondând cu pricepere electoratul strâns să o asculte, fără să și priceapă ce i se strecoară astfel în minte… Și să îi voteze masiv, așa cum s-a dovedit! De aici vine pericolul, din faptul că nimeni, dar absolut NIMENI nu s-a aținut la astfel de lupi, deși și-au lăsat în tot locul dârele băloase ale trecerii lor prin țară în timpul campaniei electorale! Somn al rațiunii din care este posibil ca – într-o zi – să ne trezim din nou tot pe post de… drumeți în calea lupilor (Aşa mergem din veac în veac, ca drumeţul în calea lupilor! – constatare amară a lui Nicolae Iorga)! Pentru că li s-a permis să se strângă într-o haită toxică tuturor celor care pledează public… anti! Anti orice vine dinspre vestul Europei, sau de dincolo de Atlantic!

Speranța mea este că astfel de boli ale copilăriei democrației sunt mai ușor de vindecat decât pandemia de SARS CoV 2! Iar „tratamentul” trebuie să-i fie administrat tot de către români. Așa cum s-a întâmplat și altădată în istoria noastră.

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

– Va urma –

Tiberiu M. Pană

______________________________________

Sursa foto copertă

Vezi AICI AUR – pagina partidului, la care SIMION face trimitere de fiecare dată când era întrebat de Programul partidului. Referitor la capcanele reprezentate de unele din promisiunile cuprinse în acest document programatic, într-un material ulterior. 

Și totuși, cine este SIMION George!? Ce informații aflăm despre studiile acestuia în sursele publice:

  • a „absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București, în anul 2005. A urmat până în 2008 cursurile de licență ale Facultății de Administrație și Afaceri a Universității din București. A urmat programul de masterat la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în perioada 2008-2010, cu specializarea „Crimele comunismului” (vezi AICI) – sursa invocată;
  • nu găsim nicio vorbuliță despre rolul său în acțiunea anti… unionistă (!) din 22 octombrie 2016 din București.

Corul liceului Prometeu din Chişinău – Îndemn la unire

E trist să ai o Ţară dezbinată,
E trist să fii în casa ta străin,
Iar fratele să-ţi stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.

Tatiana Stepa – Baladă pentru Basarabia

O-Zone – Nu mă las de limba noastră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.