Satira Epocei
Ca să te-nsori
Te-nsori cu plată,
Iar ca să mori,
E şi mai lată;
Ca să trăieşti,
Ce cheltueşti?…
Ca să boleşti,
Cu ce plăteşti?
Cum stăm acuma,
E groasă gluma:
Nu poţi să mori,
Nici să te-nsori,
Nici să boleşti,
Nici să trăieşti!
Poezie din volumul Poezii (1882).
Alte poezii de Macedonski
Alexandru A. Macedonski (născut la 14 martie 1854, București, Țara Românească – decedat la 24 noiembrie 1920, București, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale.
Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa Literatorul, iar în revista Liga ortodoxă debutează, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction.
Alexandru Macedonski a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române.
Alexandru Macedonski – caricatură de Nicolae S. Petrescu-Găină
Tudor Gheorghe – Valsul Rozelor (versuri Alexandru Macedonski)
Maria Gheorghiu – Cântec din Fanar (versuri Alexandru Macedonski)