Prea târziu Eram singur. Cineva de-afară mi-a bătut în uşă pe-nnoptat. M-am săltat cu greu din aşternuturi, ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradă glasul său de aur şi de vis. Bâjbâind cu cheile în mână, am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare, a privit la chipul …

Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol