Liceul OLTCHIM – între agonie și… extaz!?

Adevărul poate că doare! Dar, indiferent de intensitatea impactului și de traumele produse, el trebuie să fie (re)cunoscut și asumat. Mai ales de către toți cei care au fost, sau încă mai sunt… responsabili! Care nu-l pot ascunde – la infinit – sub preș! Că… pute!

Ceea ce veți vedea în montajele fotografice de mai jos, reprezintă doar o parte din acest… adevăr gol-goluț. Așa cum se înfățișa el spre sfârșitul existenței fizice a Liceului OLTCHIM, în toamna târzie a anului 2017. Asta nu înseamnă că asemenea lucruri se întâmplau deoarece sfârșitul liceului părea să fie… inevitabil. Era doar o chestiune de management educațional. Datorat unui complex de factori, pe care – poate – o să-i prezentăm și analizăm altădată.

Nu aceste crude realități i-au grăbit sfârșitul. Pentru că, oricum, nu liceul Oltchim era oaia neagră a învățământului vâlcean. Într-o măsură mai mică sau mai mare, ceea ce se vede în imagini este la fel de valabil pentru fiecare din celelalte licee și școli vâlcene. Deoarece – în ultimii ani – asemenea fenomene au scăpat de sub orice control. Societatea, fie și la nivelul său micro, al colectivelor școlare, funcționează după norme proprii, fiindu-i străine asigurările de bine din declarațiile ditirambice și liniștitoare ale nu știu cărui ministru al educației! Ea reproduce și multiplică, la nivelul fiecărui colectiv de elevi, apucăturile sociale existente dincolo de gardurile școlii (în cazul fericit în care acestea există)! Școala – indiferent de nivelul și titulatura ei – nu este altceva decât creuzetul în care se plămădesc educațional viitorii cetățeni ai patriei, colonizatorii de mâine ai spațiului Uniunii Europene! Raportând-o la familia mare, care este societatea românească în ansamblul său, nu greșim dacă ne-o imaginăm ca fiind precum în zicala cum e turcul și pistolul! Sau… cum e sacul și peticul! DAR ASTA NU TREBUIE SĂ MAI FIE!

Să privim aceste imagini sine ira et studio! Realizând – măcar acum, cu mult dincolo de ultimul ceas – că asemenea fapte se petrec cam în tot locul unde ar trebui să prevaleze activitatea educațională! Printre altele și datorită faptului că toți cei care sunt în drept să controleze și să ia măsuri preventive și/sau sancționatorii, nu o fac! Considerând că este normal ca asemenea apucături tinerești să se petreacă în incinta școlilor! Trebuie să-i asigure cineva pe toți cei implicați că nu-i așa! Că dacă norma juridică i-a îndrituit să prevină, să constate și – mai ales – să aplice sancțiuni (contravenționale și/sau dintre cele dispuse de regulamentul școlar) – chiar trebuie să facă toate acestea! Că viitorul națiunii noastre – pentru care toți aceștia sunt direct răspunzători – nu trebuie să fie… negociabil! Pentru că, deși pare un loc comun, doar omul sfințește locul!