Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Cu fiecare dintre cei De care moartea ne desparte, Murim şi noi – lăsând o parte În fiecare dintre ei ... Imagini ... gânduri ... doruri ... vise Adorm în stinsele priviri, Un cer întreg de amintiri În pleoapele pe veci închise ... __________________ Alte poezii de Victor Eftimiu Citește poezia Crizanteme – de Victor …
Continuă să citești Murim şi noi … – de Victor Eftimiu
Veniţi după mine, tovarăşi Prietenilor meiVeniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă,se coace pelinul în boabe de strugurişi-n guşe de viperi veninul. C-un chiot vreau astăzi să-nchinîn cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacălăsându-mă singur,cu plânsul, cu voi, şi cu toamna.Veniţi mai aproape! - Şi cel care areurechi de-auzit să audă:durerile nu sunt adânci decât atuncea când …
Continuă să citești Veniţi după mine, tovarăşi – de Lucian Blaga
Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - …
Continuă să citești Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale
Umanism 1Sunt furios pe tine dar mai ales pe mineCă m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în graiÎnvălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine,Diminuându-mi forţa canalelor de nai. 2Sunt bucuros că astăzi a nins întâi şi-ntâi,Că azi întâia oară sunt drept precum o spadă,Că îmi mângâie fruntea întâiul tău călcâi,Că-s negru în pustia candidă de …
Continuă să citești Umanism – de Nicolae Labiș
Vazele de flori Ce mâini înfrigurate-au modelat Argila neagră-a vazelor bizare, În care mor plăpânzii trandafiri, Cum mor în noi nervoasele iubiri? - Argila neagră-a vazelor bizare, Evocatoarea unei funerare! Ce mâini înfrigurate le-au turnat, Dând formei lor senzaţii de femeie: Cu linii rotunzite ca de pântec, Cu ondulări de şolduri şi de cântec? - …
Continuă să citești Vazele de flori – de Claudia Millian-Minulescu
La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou- Buna ziua, dom-le doctorMi-a intrat o țeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă-n patȘi cu mare atențiuneCercetează-n lung și-n lat.Ia luneta, o fixeazăIa penseta o flambeazăScoate țeapa, pensuleazăPune vata, bandajeazăPune fașa și-l panseazăScoală omul și-l așeazăPacientul achită taxaȘi apoi satisfăcut,Îi dă doctorului mâna- Buna ziua! - Vă salut.Peste-un timp, aproape-o …
Continuă să citești Amicul „Ion” – de Ion Pribeagu
Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. - Alphonse Daudet Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez …
Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian
Anacronism romantic Cum? Mai visezi şi-acuma, iubito, primăvara? Te mai gândeşti şi-acuma la câmpul plin de flori? N-ai renunţat la ceasul de vis şi planuri seara, Mai frunzăreşti în taină cutia cu scrisori? Cum? Mai alergi şi-acuma pe ţărmuri s-asculţi marea? Acele-apusuri roşii şi-acum le mai priveşti? Tot îţi mai faci cu grijă la ora …
Continuă să citești Anacronism romantic – de Radu Stanca
Motto: „Viața e ca o piesă de teatru. Nu contează cât durează, ci cât de bine e jucată.” – Seneca Când mai credeam Demult, când mai credeam că n-am să mor,Că tot ce naşte veşnic vieţuieşte,Am râs de oamenii bătrâni prosteşteDispreţuind melancolia lor. Mi se părea că sunt nemuritor,Că n-o să mă atingă niciodatăTimpul cu …
Continuă să citești Când mai credeam – de Mircea Micu
Periegheze 