N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu

Acum, când ne adunăm gândurile sperând la mai bine, să nu-i uităm pe cei duși dintre noi! Fără de care poate că n-am fi fost ce și cât mai suntem. Un NICHITA STĂNESCU mai puțin cunoscut... N-au murit în zadar N-au murit la Plevna în zadar străbunii din legende şi din poveşti, o dovedesc prea …

Continuă să citești N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu

Decebal către popor – de George Coșbuc

Viaţa asta-i bun pierdutCând n-o trăieşti cum ai fi vrut!Şi-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem şi-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moş îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănţuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …

Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc

Prea târziu – de Virgil Carianopol

Prea târziu Eram singur. Cineva de-afară mi-a bătut în uşă pe-nnoptat. M-am săltat cu greu din aşternuturi, ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradă glasul său de aur şi de vis. Bâjbâind cu cheile în mână, am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare, a privit la chipul …

Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol

Romanță – de Miron Radu Paraschivescu

Romanță „Pe aceeaşi ulicioară Bate luna în fereşti...” Mihai Eminescu De câte ori pe înserat În târgul mic te-am aşteptat,  Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?...  Se însera – şi-n câte-o poartă Pica domol o floare moartă Ce risipea un stins parfum De liliac sau de salcâm.  Prin case albe, cu …

Continuă să citești Romanță – de Miron Radu Paraschivescu

Satira Epocei – de Alexandru Macedonski

Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E groasă gluma: Nu poţi să mori, Nici să te-nsori, Nici să boleşti, Nici să trăieşti! Poezie din volumul Poezii (1882). Alte poezii de Macedonski …

Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski

Egloga fiilor ploii – de George Ţărnea

După cât am tras ca boii,Suntem iarăși fiii ploii,Numai buni de dus cu vorbaSă ne fure alții ciorbaȘi bucățile mai graseNoi rămânem tot la oase,Parastasul ei de moarte!Parte-și face cine-mparte,Pe când proștii care-ndurăN-au nimic de pus în gură,N-au nimic de strâns cu saculDăm din nou tot noi de draculȘi tot nouă ni se cereSă o …

Continuă să citești Egloga fiilor ploii – de George Ţărnea

Către viitorime – de Alexandru Macedonski

Către viitorime Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: „Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși.” Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru …

Continuă să citești Către viitorime – de Alexandru Macedonski

Cetatea Neamțului – de George Coșbuc

Cetatea Neamțului Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici, Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeţi că sunt eu Ca să ştiu atâtea fleacuri! Cui va şti, îi dau …

Continuă să citești Cetatea Neamțului – de George Coșbuc