Fanfară – de George Bacovia

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Tîrziu, în noapte, la grădină... Şi tot oraşul întrista, Fanfara militară. Plângeam, şi rătăceam pe stradă În noaptea vastă şi senină; Şi-atât …

Continuă să citești Fanfară – de George Bacovia

Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu

Septembrie Suflet al meu, ce faci acu,Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate,Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat,În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul tăuÎl mai pândesc, poate, şi-acum;O stea sclipind prin nori de fumTârziilor păreri de rău. Mai jos …

Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu

Vară târzie – A. E. Baconsky

Vară târzie Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară, vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor. Parca văd cum plecai pe nisip – strigau, strigau şi piereau în septembrie mâinile tale. Nu mai ştiu ce-a urmat după tine. Poate un gol, poate păsări sau vânt. Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea, până când într-o …

Continuă să citești Vară târzie – A. E. Baconsky

Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian

Voiam să rămân în septembrie de Nina Cassian Voiam să rămân în septembriepe plaja pustie și palidă,voiam să mă-ncarc de cenușacocorilor mei nestatorniciși vântul greoi să-mi adoarmăîn plete ca apa-n năvoade; voiam să-mi aprind într-o noaptețigara mai albă ca luna,și-n jurul meu – nimeni, doar mareacu forța-i ascunsă și gravă; voiam să rămân în septembrie,prezentă …

Continuă să citești Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian

Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Haina mai mult este privită decât persoana cinstită Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul …

Continuă să citești Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele. Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii, Pe frunţi de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …

Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Morții – de Ion Caraion

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Morții Suntem câmpul pe care-l plouă ploile. Suntem iarba pe care-o pasc oile și lumina pe care-o dă soarele. Suntem izvoarele. Suntem viitorul și rădăcinile și somnul în care …

Continuă să citești Morții – de Ion Caraion

BASARABIA PE CRUCE! – de Adrian Păunescu

BASARABIA PE CRUCE! Se urcă Basarabia pe cruce Şi cuie pentru ea se pregătesc Şi primăvara jertfe noi aduce Şi plânge iarăşi neamul românesc. Noi n-avem nici un drept la fericire, Mereu în casă moare cineva Şi n-are ţara dreptul să respire Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa. De-acolo unde s-a sfârşit pământul, Vin triburi, …

Continuă să citești BASARABIA PE CRUCE! – de Adrian Păunescu

Lacrimile – de Lucian Blaga

Încă o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe bine – Lucian Blaga Lacrimile Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - şi …

Continuă să citești Lacrimile – de Lucian Blaga