Riga Crypto şi Lapona Enigel Menestrel trist, mai aburitCa vinul vechi ciocnit la nuntă,De cuscrul mare dăruitCu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel,Un cântec larg tot mai încearcă,Zi-mi de lapona EnigelŞi Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaş fruntaş!Ospăţul tău limba mi-a fript-o,Dar, cântecul, tot zice-l-aş,Cu Enigel şi riga Crypto. - Zi-l menestrel!Cu foc l-ai zis …

Continuă să citești Riga Crypto şi Lapona Enigel – de Ion Barbu

Îmi pare rău că Dumnezeu pe toţi,Ne ia drept nişte spărgători şi hoţiŞi nişte haimanale,Crezând că tot umblăm după paraleŞi după giuvaierele Mariei - Sale. Le leagă noduri, le chiteşte într-ascuns,Ca să ne minţă, cu lumină el le-a unsŞi le arată doar pe dinafară,Că înlăuntrul lor e noapte chioară,În care ţine totul să îngroape.Îl supără …

Continuă să citești Îmi pare rău – de Tudor Arghezi

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …

Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca

Cu toamna în odaie Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a bătut cu degete de ploaie... Şi la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las să intre în odaie, Că-mi aduce o cutie cu Capstan Şi ţigări de foi din Rotterdam... Am privit în jurul meu şi-n mine: Soba rece, Pipa rece, Mâna rece, Gura …

Continuă să citești Cu toamna în odaie – de Ion Minulescu

Motto: „Întâlnirea a doua personalități este asemeni contactului a două substanțe chimice: dacă există o reacție, amândouă sunt transformate." - Carl Jung Călugărul din vechiul schit  Călugărul din vechiul schitO zi la el ne-a găzduitȘi de-ale lumii mi-a vorbitIar când să plec, l-am întrebat:„Ce soartă rea te-a îndrumatSă cați un loc printre sihaștrii?”El mi-a răspuns: …

Continuă să citești Călugărul din vechiul schit  – de Traian Demetrescu

Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată …

Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu

Voiam să rămân în septembrie de Nina Cassian Voiam să rămân în septembriepe plaja pustie și palidă,voiam să mă-ncarc de cenușacocorilor mei nestatorniciși vântul greoi să-mi adoarmăîn plete ca apa-n năvoade; voiam să-mi aprind într-o noaptețigara mai albă ca luna,și-n jurul meu – nimeni, doar mareacu forța-i ascunsă și gravă; voiam să rămân în septembrie,prezentă …

Continuă să citești Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian

Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci... – Mihai Eminescu Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,Căci unul erau toate şi totul era una;Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toatăErau din rândul celor ce …

Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu

Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, şi monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, şi solemn,- Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, şi mai rar, O, lasă-mă acum …

Continuă să citești Vals de toamnă – de George Bacovia