În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umblă subt cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a-ntâmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc; De nouă ori se-nvârte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirându-se. …










