Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Anacronism romantic Cum? Mai visezi şi-acuma, iubito, primăvara? Te mai gândeşti şi-acuma la câmpul plin de flori? N-ai renunţat la ceasul de vis şi planuri seara, Mai frunzăreşti în taină cutia cu scrisori? Cum? Mai alergi şi-acuma pe ţărmuri s-asculţi marea? Acele-apusuri roşii şi-acum le mai priveşti? Tot îţi mai faci cu grijă la ora …
Continuă să citești Anacronism romantic – de Radu Stanca
Motto: „Viața e ca o piesă de teatru. Nu contează cât durează, ci cât de bine e jucată.” – Seneca Când mai credeam Demult, când mai credeam că n-am să mor,Că tot ce naşte veşnic vieţuieşte,Am râs de oamenii bătrâni prosteşteDispreţuind melancolia lor. Mi se părea că sunt nemuritor,Că n-o să mă atingă niciodatăTimpul cu …
Continuă să citești Când mai credeam – de Mircea Micu
Aruncarea în valuri Iubita mea, să ne-aruncăm în mare Împleticiţi în sare şi guvizi Să fie marea templul nunţii noastre Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge Şi te sărut cu univers cu tot Pe zarea sfâşiată de păcate Plutim râzând şi ne iubim înot. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare …
Continuă să citești Aruncarea în valuri – de Adrian Păunescu
Motto: Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,Pentru această vară, pe la zei,Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,Mult mai solar, …
Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea
Lăpușneanu Unsprezece prunci cu mama lor Dorm în fresca Slatinei fierbinte Tatăl domn Pahomie monah E de rând la candelele sfinte Și-a lăsat coroană și veșmânt Pe perete-n frescă să se zvânte Și-a-mbrăcat un strai mai potrivit Pe statura sa de oseminte Pruncii în hlamide-au adormit În isonul stranei la psaltire Privegherea miezului de nopți …
Continuă să citești Lăpușneanu – de Ioan Alexandru
Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci... – Mihai Eminescu Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată …
Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu
Femeia cafenie Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel purta pantofi verzi din piele de șarpe și avea nasul turtit. Era o mulatră. Cum venise aici, habar n-am. părinții, bunicii purtaseră poate odată în nări un inel. Gura îi era ca o ventuză. Sânii fierbinți ca niște pâini. Ochii tulburi. Îmi …
Continuă să citești Femeia cafenie – de Constant Tonegaru
E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,poate chiar mâine, pomii de pe-aleeacolo unde-i vezi or să mai steevoioși, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soareo să mai fie-n lume după noi;cortegii de-anotimpuri și de ploi,cu păr din care șiruie răcoare... Și iarba asta o să mai răsară,iar luna tot așa o să se …
Continuă să citești Murim… ca mâine – de Magda Isanos
- Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primescNimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!- Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti! - Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,În inimă o voi păstra pe totdeauna!- Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?- Voi sângera şi voi răbda!- Da, da, te …
Continuă să citești GHIMPELE (Da, da, te ştiu eu) – de Rabindranath Tagore
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Să ne amintim și altfel de Brătieni. Că prea se înghesuie „urmașii” lor într-ale politicii să-i... omagieze, mergând grămadă în pelerinaj la Florica (Ștefănești, județul Argeș). Așa cum s-a …
Periegheze 