Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu

Balada Tocilescului La caravanserai în prispă Arabii stau într-o elipsă, Zâmbetul moale de pe dinţi Se scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburine Cadânele în văluri fine Fac arabescuri din buric, Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile triste Născute-n vremuri sclavagiste Câte-un scuipat azvârl în praf Rozând papucii cu canaf. Din când în când …

Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu

Despărțire – de Radu Stanca

Motto: Nu vă uitaţi numai la ziduri, oameni. Uitaţi-vă la ceea ce e înăuntrul lor. - Radu Stanca                        Despărțire Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu …

Continuă să citești Despărțire – de Radu Stanca

ȚARA MEA – de Ioan Nenițescu

Țara mea Ioan S. Nenițescu Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc Flăcăi cu piepturile tari, Ce moartea-n faţă o privesc; Acolo unde-s stânci şi munţi, Şi ca şi munţii nu clintesc Voinicii cei cu peri cărunţi În dor de ţară strămoşesc; Acolo unde-i cer senin Şi ca seninul cer zâmbesc Femei, …

Continuă să citești ȚARA MEA – de Ioan Nenițescu

Sonetul XVIII – de William Shakespeare

Sonetul XVIII Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu ești mai dulce și surâzi mai blând! În Mai e vânt și mugurii-i doboară Și timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Și-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător și-n al schimbării joc. Dar vara …

Continuă să citești Sonetul XVIII – de William Shakespeare

Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu

Cântec de nucă verde Şi foaie verde trei lămâi, "Rămâi, o, nu pleca, rămâi..." Cântam, cu zarea căpătâi, Nepăsătoarelor statui -- Eram şcolar, erau dudui, Eram un cal cu şaua-n spate, Cu semne de celebritate, Iubeam iubite adecvate Pe doi trei poli şi jumătate. Şi iarăşi verde, trei lămâi, Iubire fragedă dintâi -- Era de …

Continuă să citești Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu

Călugărul din vechiul schit  – de Traian Demetrescu

Călugărul din vechiul schit  Traian Demetrescu Călugărul din vechiul schit O zi la el ne-a găzduit Și de-ale lumii mi-a vorbit Iar cînd să plec, l-am întrebat: „Ce soartă rea te-a îndrumat Să cați un loc printre sihaștrii?” El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!” Călugărul din vechiul schit De-un dor ascuns a-nebunit, Atunci tovarășii lui …

Continuă să citești Călugărul din vechiul schit  – de Traian Demetrescu

Versuri în limba spargă – de Nina Cassian

Imprecaţie Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă.Te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi guimultembilara voşcă pe-o crepitură pangăşi să-ţi jumizi firiga lâng-un hisar mârzui. Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,să-ntràuri eligenţa unui letusc aţodpe care tentezina humblidelor ţiferăşi plenturează istra în care hurge Dod. Bocet Areu, areu,lortul mai mild, mai setău.Alna mai hagără-n laie,veltul mai lil se-mbilaie. …

Continuă să citești Versuri în limba spargă – de Nina Cassian

Intimă – de Cincinat Pavelescu

  Intimă Cincinat Pavelescu Îţi mai aduci aminte, doamnă?Era târziu şi era toamnă,Şi frunzele se-nfioreau,Şi tremurau în vântul seriiCa nişte fluturi chinuiţi,Ca nişte fluturi rătăciţiDin ţările durerii. Ţi-aduci aminte iar de searaŞi-amurgu-acela violet,Când toamna şi-acorda încet,Pe frunza galbenă — chitara?Pe lac, ce-n lună s-argintase,Încet o lebădă trecea,Şi pata-i albă se pierdeaÎn seara care se lăsase... …

Continuă să citești Intimă – de Cincinat Pavelescu

Scurtă despărțire – de Teodor Pîcă

Scurtă despărțire Vă las în valea acestei stinse plângeri Orice sfârșit vestește-un început,- Mă duc eu primul sunt mai priceput, Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, V-aștept la grajdurile de zmarald,- Nu vă grăbiți, de-abia-i amiaz și cald Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. Cînd veți veni-n amurg …

Continuă să citești Scurtă despărțire – de Teodor Pîcă

„Pleacă-ai noștri, vin ai noștri…!” Iarăși am votat ca proștii!?

În țara asta, țara pâiniiSă aibă pâine chiar și câiniiGuvernul nostru ne obligăS-avem o zi de mămăligăLor ce le pasă cum e traiulScumpiră trenul și tramvaiulScumpiră tot, la cataramăPână și pâinea și tutunulȘi când înjuri pe șleau de mamăEi, cică, eu fac pe nebunul. Teoria mea-i ușoarăToată viața e o scarăPe care, ca și la …

Continuă să citești „Pleacă-ai noștri, vin ai noștri…!” Iarăși am votat ca proștii!?