Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Poezia este creaţia ritmică a frumuseţii în cuvinte. - Edgar Allan Poe Toamna Toţi acei ce-ntreaga vară Au lucrat din zori în seară, Toamna au roade bogate Au şi fructe, şi bucate, Mere, Pere, În panere. Prune Bune Şi alune, Şi gutui amărui, Cu puf galben Ca de pui. Şi tot felul de legume, …
Continuă să citești Toamna – de Demostene Botez
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i …
Continuă să citești Rugăciunea unui dac – de Mihai Eminescu
Țara mea Ioan S. Nenițescu Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc Flăcăi cu piepturile tari, Ce moartea-n faţă o privesc; Acolo unde-s stânci şi munţi, Şi ca şi munţii nu clintesc Voinicii cei cu peri cărunţi În dor de ţară strămoşesc; Acolo unde-i cer senin Şi ca seninul cer zâmbesc Femei, …
Continuă să citești ȚARA MEA – de Ioan Nenițescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, unSă nu văd frunzele cum cad din ram... …
Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca
Emoţie de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,că ai să te ascunzi într-un ochi străin,şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin. Şi-atunci mă apropii …
Continuă să citești Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu
Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul. - Grigore Vieru Pentru ea Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teamă de păcate, Pentru ea e bolta mai albastră – Pentru limba, pentru limba noastră. Dumnezeu prima oară Când a plâns printre astre, El …
Continuă să citești Pentru ea – de Grigore Vieru
Fără unire nu vom putea dobândi nimic. Deci să avem un gând, o inimă, un ideal! - Alexei Mateevici Limba noastră Limba noastră-i o comoarăÎn adâncuri înfundatăUn șirag de piatră rarăPe moșie revărsată. Limba noastră-i foc ce ardeÎntr-un neam, ce fără vesteS-a trezit din somn de moarteCa viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec,Doina dorurilor …
Continuă să citești Limba noastră – de Alexei Mateevici
Limba românească Mult e dulce şi frumoasă Limba ce-o vorbim, Altă limbă-armonioasă Ca ea nu găsim. Saltă inima-n plăcere Când o ascultăm, Şi pe buze-aduce miere Când o cuvântăm. Românaşul o iubeşte Ca sufletul său, Vorbiţi, scrieţi româneşte, Pentru Dumnezeu. Fraţi ce-n dulcea Românie Naşteţi şi muriţi Şi-n lumina ei cea vie Dulce viețuiţi! De …
Continuă să citești Limba românească – de Gheorghe Sion
Către viitorime Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: „Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși.” Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru …
Continuă să citești Către viitorime – de Alexandru Macedonski
DRAGOSTEA, DESTIN STRĂVECHI Dragostea-i destin străvechi cu cireşe la urechi.Ne iubeşte dulce-amar, n-are vreme de cântar. Iubita mea, din toate câte-au fostŞi câte vor mai fi de-acum sub soare,Te-am învăţat amarnic pe de rostTu, cea dintâi şi ultima-ntâmplare. Eu nu ştiu dacă am avut noroc,Iubirea noastră-i fără de regie,Dar zilnic noi avem același locÎn trenul …
Continuă să citești Dragostea, destin străvechi – de Dan Verona
