Bunătate toamna Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, feţele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oameni încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. …

Continuă să citești Bunătate toamna – de Lucian Blaga

Imagini, toamna Se clatină galbene păsări ușor pe parul din vie. Nu, toamna își pregătește iar stolul de frunze pribegi. E aerul limpede astăzi, ca apa-n pârâul de munte, Și singur un nor mai sclipește pe ceruri - un păstrăv de-argint. Alte poezii de Ion Pillat. Citește și poezia Biserica de altădată – de Ion Pillat - …

Continuă să citești Imagini, toamna – de Ion Pillat

Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …

Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta

Motto: Fiecare ceas pe care nu-l petreci singur e un ceas furat vieții. - Victor Eftimiu Crizanteme Aşteaptă-mă diseară la fereastră Cu ochii trişti, cu fruntea visătoare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme, Să-mpodobim iubirea care moare... Am să-ţi aduc un braţ de crizanteme... Sunt flori târzii, sunt florile din urmă, În viaţa lor …

Continuă să citești Crizanteme – de Victor Eftimiu

Motto: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. - Nichita Stănescu E toamnă E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud Şi furioase valurile-njură Bolborosiri de spume se aud şi cerul e mânjit cu nori de zgură. Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă pe nisipul ţărmului pustiu Şi rece suflă vântul …

Continuă să citești E toamnă – de Nichita Stănescu

Piatră cubică. Toamna Lui Sașa Pană Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă... E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e de milă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea bani mulți aș cumpăra pentru fiecare câte un prezervativ. Vai, toamna are dantură de aur. N-o să uit niciodată zâmbetele ei …

Continuă să citești Piatră cubică. Toamna – de Geo Bogza

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Balada unui greier mic Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - …

Continuă să citești Balada unui greier mic – de George Topîrceanu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran TOAMNA  Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.Un …

Continuă să citești Toamna – de Tudor Arghezi

Ca o reverenţă, frunza Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai …

Continuă să citești Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu

Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Toamnă nouă Atât de tristă-i dimineața Acum când plânge-o toamnă nouă, Când cade din copaci viața Și frunze galbene mă plouă. O lume-ntreagă simți cum moare Într-o tulpină ce se-ndoaie, În orice zvon o așteptare Și-un vis în fiecare foaie. Abia …

Continuă să citești Toamnă nouă – de Octavian Goga