Ca o reverenţă, frunza
Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge,
şi o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverenţă dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-şi creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverenţă frunza-n prăbuşire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude ţipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orşiunde, parcă,
prin tufişe slute – zdrenţe moi de nimb,
cu prilejul vieţii moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
De-ntrebări finale, ziua este plină,
toamna arde cuprul în copacii gri,
ca o reverenţă frunza în lumină
caută motivul de a se jerfi.
Alte poezii de Adrian Păunescu.
Citește poezia Oameni singuri – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 4 octombrie 2022;
Citește poezia Şoferul şi nevastă-sa – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 18 iulie 2022;
Citește poezia Dacă tu ai dispărea – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 28 mai 2022;
Citește și Adrian Păunescu – poezii de Paști – publicate pe 25 aprilie 2022;
Citește poezia Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu – publicată pe 28 martie 2022;
Citește poezia BASARABIA PE CRUCE! – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 8 septembrie 2021.
Adrian Păunescu (născut la 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Republica Moldova – decedat la 5 noiembrie 2010, București, România) a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român.
În perioada comunistă a fost considerat de mulți români un sicofant pentru felul în care îl lăuda pe șeful de stat Nicolae Ceaușescu.
Indiscutabil, orientarea politică a lui Păunescu a fost întotdeauna una de stânga. Relația lui Păunescu cu puterea comunistă poate fi considerată ca ambiguă, Păunescu manifestându-se nu ca un critic radical al sistemului sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice.
_______________________
Valeriu Sterian – Iluzia unei insule (versuri de Adrian Păunescu)
Diseară-i plecarea în insula mea
Trăsura de nuc te așteaptă la scară
Ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia
Căci câini polițiști s-ar putea să apară
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
Și caii sunt morți și trăsura e moartă…
Tatiana Stepa – Copacii fără pădure (versuri de Adrian Păunescu)
Melodia „Copacii fără pădure” a fost compusă de Tatiana Stepa și Adrian Păunescu în 1994, pe drumul dintre Râmnicu Vâlcea și Mânăstirea Cozia.
Iris – Trenul fără naş [album Iris I 1984] – versuri de Adrian Păunescu