Felicitări pentru scrierea primelor 1000 de articole pe Periegheze!

Sună a laudă de sine, dar mi-o asum, ce pot să mai fac…

Primele 500 articole le-am bifat la începutul lunii iunie a anului trecut!

Totul s-a întâmplat începând din martie 2018, de când m-am dotat cu… blog!

N-aș fi făcut-o dacă nu se întâmpla măgăria primarelui din Râmnicu Vâlcea – GUTĂU MIRCIA – care a desființat liceul pe care îl slujeam de-o viață. A făcut-o doar pentru a realiza un mult prea dorit „schimb” de imobile cu Universitatea din Pitești. Râvnit de mult de către el și aprobat (fără niciun fel de comentarii) de ceata-i de ridicători de mâini, o haită de consilieri locali slugarnici și… necârtitori. Universitate care, din anul 2008, prin bunăvoința Ministerului Învățământului, se trezise cu o pleașcă de vreo 26 de hectare și construcțiile aferente, reprezentând imobilele care aparținuseră celor două unități militare de pe teritoriul orașului, (între timp desființate, ca urmare a restructurării oștirii române), pe care le primea în „administrare delegată”. Acolo unde, începând din anul 2008, în vestul municipiului, pe dreapta drumului care duce la Băile Olănești, și-a stabilit sediul filialei sale vâlcene.

Și pentru că această locație – aparent periferică în raport cu… centrul municipiului – nu satisfăcea pretențiile beneficiarului de o astfel de pleașcă ministerială și… masonică, pentru că primarul era cu ochii ațintiți asupra acestor întinderi de teren care zăceau nefolosite, cele două părți interesate au pus de-un troc reciproc avantajos: primarul le-a sugerat discret upiților să aleagă imobilul oricărui liceu din oraș (teren și clădiri), care să îndeplinească pretențiile acestor alogeni educaționali. Care trăgeau să moară din lipsă de… clienți, urmând ca acești beneficiari ai unui drept de folosință (nu altceva, că nu erau… proprietari!) să-și exprime acordul în legătură cu acest nesperat – pentru ei – schimb de imobile! Zis și făcut! Începând din 2017 s-au pus împreună pe treabă, făcându-l pe ucigă-l toaca în mii de bucăți (nu doar în… 4!), doar ca să-și atingă scopurile funciare. Numai că, deocamdată, nu a fost să fie… Și fiecare își linge rănile în colțul lui existențial.

Liceul Tehnologic „Oltchim”, un liceu viabil, care în acel ultim an al existenței sale avea aproape 800 (opt sute!) de elevi, a fost lichidat printr-o hotărâre a Consiliului Local din Râmnicu Vâlcea. Toate acestea întâmplându-se cu voturile unei majorități toxice, formată din consilieri ai PSD, PER și … ALDE , aflată la cheremul pohtelor hulpave ale lui GUTĂU! Deși liceul a fost desființat de la 1 septembrie 2018, imobilul fostului liceu a intrat în al cincilea an școlar de când este abandonat și se degradează pe zi ce trece; deoarece, din diferite motive, (încă) nu s-au putut concretiza planurile mârșave ale acestor venetici.

Foarte multele articole dedicate acestui subiect – asezonate cu numeroase ilustrații de la locul acestor fapte demolatoare – se regăsesc în materialul ordonat cronologic în peste… 1.000 de pagini, care urmează să apară – cât de curând – în 3 (trei) volume. Spre agravarea stărilor comatoase care îi vor marca pe toți cei implicați în acest jaf, făcut la lumina zilei și la drumul mare.

Desigur că în tot acest timp am publicat și multe, multe altele, dovedind că sunt implicat în mersul trebii prin bătătura națională. Și nu numai. Dar ce folos… Pentru că în țara asta plină de frumuseți ale naturii (!), nota discordantă o fac tocmai cei aleși să o guverneze. Care nu-și văd decât de treaba lor, care-i cu totul alta decât cea care preocupă populimea autohtonă. Iar demersurile noastre scriitoricești nu fac altceva decât să confirme adevărul din zicerea populăroasă: câinii latră, iar ursul își vede în tihnă de treaba care îl animă! 

DUMNEZEU SĂ NE ȚIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiți sănătoși și veseli!
ȚINEȚI APROAPE!

– Va urma –
Tiberiu M. Pană

---

byron – Țara asta [by Dan Byron] – live unplugged @ Elements Reunited, 21.04.17

Țara asta e o poveste-n care
Făt Frumos e un pic prea timid,
Iar Zmeul nu poate să facă nicio flotare…
Umblă vorba că Ileana Cosânzeana
S-a-ncurcat c-un fermecător bunic
Și-acum face plajă doar la Copacabana…

S-avem pardon,
Am avut și ghinion,
Ereditar
Avem o gaură în buzunar,
Dar progresăm,
Încet încet toți emigrăm,
Mai bine venetici
Decât argați la bolșevici…

… Țara asta e o tragedie greacă,
Nimeni nu scapă viu la final,
Dar încă suntem naivi și credem c-o să ne treacă.

Paraziții – Căpitane, raportez!

Căpitane, raportez! Viața e dulce-n general
Eroii patriei se îmbată pe ajutor social
Avem scut antirachetă, lopățică anti-**
Locul unu mondial la săritura pe călcâie

Avem cheia succesului și harta spre comoară,
Trupe de elite antrenate la bară,
Avem planu’ cincinal dezvoltat la băutură,
Și o forță de reacție testată pe centură.
Căpitane, raportez! Încă luptăm, ne-am înarmat
Avem zăpadă și cristale, avem iarbă și căcat
Avem TV HD și internet aproape gratuit
Și două sute de programe despre cum să fii tâmpit!

Alexandru Andrieș – E război, Ioane!

Ce-i scandalul ăsta? A strigat cineva?
Cine-a tras cu pușca de mi-a speriat găina?
Cine-a stârnit praful ce-mi intră-n ochi acum?
E turcul de-aici, sau cel de peste drum?
Refren:
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane, (da, da,)
E război, Ioane,
La oaste hai…

Nu pot să plec acuma (da, da), în dezordine așa (da, da)
Stai să-mi pun izmana sub canapea, (da, da)
Stai s-o strig pe Maria (da, da)
Să-i dau carnetul de CEC (da, da)
Că poate are nevoie de bani, și eu plec
La război…