Noapte

Nemărginită bolt-a nopţii,
Deschide tainica ta carte
Şi-ascultă-mi glasul zbuciumării
Neputincioase şi deşarte.
Doar mila ta n-o să se stingă
Când două mâini tremurătoare
Îşi împreun’ nevolnicia
În chip de rugă şi iertare.

Azi ţintele de nestemate
Culege-le din cingătoare,
Căci ochii stelelor mă mustră,
Şi plânsul stelelor mă doare.
Azi orice picur de lumină
Din faţa ta îmbujorată
În ţintirimul larg al minţii
O cruce proaspătă-mi arată.

Le văd şireag… şi mă cutremur,
Şi fiecare clipă-mi pare
O fărmitură ce se smulge
Ca dintr-un cântec de pierzare.
Simt mintea dezgropându-şi morţii,
Căzând la fiecare groapă,
Şi jalea trecerii eterne
Mi-apasă plumbul pe pleoapă.

Când tu mi-aprinzi în mii de facle
Senina dragostei dovadă,
Înfiorându-se-n adâncuri,
Plâng ochii osândiţi să vadă.
Aducerea-aminte vine,
Şi din oglinda-i blestemată
Învie rostul celor duse…
Iar eu ascult ce-a fost odată…

O lume-şi desfăcea-nainte-mi
Comoara tainelor bogată,
Zvâcnea eternul ei cutremur
Sub tâmpla mea înfierbântată.
O patimă-mi robise ochii
Cu strălucirea ei păgână
Şi mă smulgea cu braţ de vifor
Din valul lumii de ţărână.

Simţeam fiorii-ndrăgostirii,
Măreaţa-mbrăţişare mută,
Când în amurg târziu de vară
Pământ şi boltă se sărută.
Şi-n smalţul pulberii de rouă,
Ce strălucea pe câmp, măruntă
Părea că firea-i hărăzeşte
Nădejdii mele dar de nuntă.

Eu mi-am zidit în nori altarul,
Şi inima, smerita roabă,
Îngenuncheată-n umilire,
Jertfea curata ei podoabă…
Azi nu mai este… Şi mă doare
Când vraja razelor senine
Aprinde-o candelă de veghe
Într-o biserică-n ruine…

Azi fulgerele mele-s stinse
Şi moarte-s zâmbetele toate
Şi nu va mai rodi nisipul
Din biata mea pustietate.
În lanţ de neguri şi uitare
Aş vrea amarul meu să-l ferec…
Nemărginită bolt-a nopţii,
Îmbracă-ţi haina de-ntunerec!

Aruncă vălul tău de umbră
Pe toate farmecele firii
Şi-ngroapă-n adâncimi de ape
Ispitele îndrăgostirii.
Pe scânteierile de rouă
Şi peste câmpul nins de floare,
O beznă grea, ca giulgiul morţii,
Să cearnă pace-adormitoare.

Când glasul tinereţii moarte
Şi-al viselor înfrigurate,
Rătăcitor, fără repaos,
La poarta sufletului bate,
Eu, învălit în întuneric,
Să-nchid zăvorul de la poartă,
Şi nici o stea să nu mai vadă
Singurătatea mea deşartă.

Alte poezii de Lucian Blaga.

Citește poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – (re)postată pe 4 februarie 2026;

Citește poezia Mirabila sămânţă – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 decembrie 2025;

Citește poezia Bunătate toamna – de Lucian Blaga – (re)postată pe 12 noiembrie 2025;

Citește poezia O toamnă va veni – de Lucian Blaga – (re)postată pe 18 septembrie 2025;

Citește poezia Haiducul – de Lucian Blaga – postată pe 19 august 2025;

Citește poezia OMULE – de Lucian Blaga – postată pe 11 august 2025;

Citește poezia VARĂ – de Lucian Blaga – (re)postată pe 7 august 2025;

Citește poezia Belşug – de Lucian Blaga – (re)postată pe 2 august 2025;

Citește poezia Veniţi după mine, tovarăşi – de Lucian Blaga – postată pe 1 iulie 2025;

Citește poezia La cumpăna apelor – de Lucian Blaga – (re)postată pe 2 iunie 2025;

Citește poezia Dumbrava roşie – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 mai 2025;

Citește poezia Bunăvestire – de Lucian Blaga – postată pe 25 martie 2025;

Citește poezia Noapte – de Lucian Blaga – (re)postată pe 12 ianuarie 2025;

Citește poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 decembrie 2024;

Citește poezia Mirabila sămânţă – de Lucian Blaga – (re)postată pe 7 decembrie 2024;

Citește poezia Bunătate toamna – de Lucian Blaga – (re)postată pe 4 noiembrie 2024;

Citește poezia O toamnă va veni – de Lucian Blaga – (re)postată pe 18 septembrie 2024;

Citește poezia VARĂ – de Lucian Blaga – (re)postată pe 28 iulie 2024;

Citește poezia Belşug – de Lucian Blaga – postată pe 11 iulie 2024;

Citește poezia La cumpăna apelor – de Lucian Blaga – postată pe 31 mai 2024;

Citește poezia Dumbrava roşie – de Lucian Blaga – postată pe 22 aprilie 2024;

Citește poezia Noapte – de Lucian Blaga – postată pe 12 ianuarie 2024;

Citește poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 decembrie 2023;

Citește poezia Mirabila sămânţă – de Lucian Blaga – postată pe 2 noiembrie 2023;

Citește poezia Bunătate toamna – de Lucian Blaga – (re)postată pe 21 octombrie 2023;

Citește poezia O toamnă va veni – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 septembrie 2023;

Citește poezia VARĂ – de Lucian Blaga – postată pe 2 iulie 2023;

Citește poezia Lacrimile – de Lucian Blaga – (re)postată pe 20 decembrie 2022;

Citește poezia Bunătate toamna – de Lucian Blaga – postată pe 1 noiembrie 2022;

Citește poezia O toamnă va veni – de Lucian Blaga – postată pe 14 septembrie 2022;

Citește poezia Lacrimile– de Lucian Blaga – postată pe 5 septembrie 2021.

Lucian Blaga (născut la 9 mai 1895, Lancrăm, Alba, România – decedat la 6 mai 1961, Cluj, România) a fost eseist, filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român.

Vezi și articolul PORTRET: Lucian Blaga – sufletul aflat în mută, seculară căutare de totdeauna – publicat pe Radio România Cultural.

Ascultă Vocea lui Lucian Blaga la Radio România Cultural (înregistrare din 1954).

Din 1948 și până în anul morții, 1961, Lucian Blaga nu și-a mai putut publica versurile și nimeni n-a mai tipărit, în toată această perioadă, vreun rând despre opera scriitorului. Deși pus la index, Lucian Blaga a fost înregistrat pe bandă de magnetofon în primăvara lui 1954 de către Pop Simion, fără a exista, însă, posibilitatea difuzării înregistrării la momentul respectiv. Banda s-a păstrat, Lucian Blaga putând fi ascultat şi astăzi cum recită din traducerile sale de poezie universală.

Tatăl meu, Lucian Blaga

_______________

Nicu Alifantis – Cântec de noapte (Versuri: Lucian Blaga)

Pietre-n cale, mereu pietre.
Nime-n beznă nu mă-ndreaptă.
Pan’la tine nici o piatră
nu mai vrea să-mi fie treaptă.

Pietre sunt și iarăși pietre.
Pe poteca mea de dor,
greu se lasă, greu se lasă
Dumnezeul pietrelor.

Lung e drumul, ceasul lung.
Rogu-mă, mă rog întruna.
noaptea să-mi ajute luna
pân’la tine să ajung.„

Tatiana Stepa – Cântec în noapte – versuri Lucian Blaga

Florin Bogardo – Izvorul nopții (versuri de Lucian Blaga)

Nicu Alifantis și Iris – Această întâmplare simplă (poezia Risipei se deda Florarul, de Lucian Blaga)

Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-aceeași bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri
Latente-n pulberi aurii
Păduri ce ar putea să fie
Și niciodată nu vor fi!

TUR VIRTUAL – Casa Memorială „Lucian Blaga” Lancrăm

FiRMA – Către Cititori (poezie de Lucian Blaga)

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă
şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugul
grădinile omului, despre cerul spre care creştem,
despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri
şi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
aşa de mult să plângă şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de aceea – lăsaţi-mă
să umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.