Oameni singuri

Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu,
El – mai singur decât tine și tot singuri ea și eu.
Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig
Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig.

Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor
Și tumultul de afară și uitarea tuturor
Și la masă numai umbra singularului tacâm
Suntem toți atât de singuri că abia ne mai târâm.

Boala grea a-nsingurării a intrat adânc în toți
La părinți nu vin copiii, la copii nu vin nepoți
Nu e nimeni lângă nimeni, am murit de mult și noi
Oameni singuri puși să piardă zi de zi câte-un război.

În cutiile poștale nu mai cad de mult scrisori
Doar taloanele de pensii și somații uneori
A murit și telefonul și când sună s-a greșit
Oameni singuri umplu puntea dintre pâine și cuțit.

Pentru voi aceste vorbe, pentru voi acest poem
În familia pierdută, cu iluzii vă mai chem
Omul singur la om singur se târăște pe pământ
Ca un sfânt dintr-o icoană spre icoana altui sfânt.

Și nici moartea care vine peste noi nu mai e grea
Decât e singurătatea care seamănă cu ea.
Oameni singuri, oameni singuri, ce vrei lume să-mi arăți?
Că ai patru miliarde de adânci singurătăți?

Alte poezii de Adrian Păunescu

Citește poezia Colindul gutuii din geam / Galbenă gutuie – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 24 decembrie 203;

Citește poezia Moartea prietenilor – de Adrian Păunescu – postată pe 30 octombrie 2023;

Citește poezia Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu – (re)postată pe 25 octombrie 2023;

Citește poezia Analfabeţilor – de Adrian Păunescu – postată pe 27 iunie 2023;

Citește poezia Să-mpărțim ce-a fost – Adrian Păunescu – postată pe 13 iunie 2023;

Citește Adrian Păunescu – poezii de Paști – (re)postate pe 17 aprilie 2023;

Citește poezia Decontul final – de Adrian Păunescu – postată pe 25 martie 2023;

Citește poezia Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu – (re)postată pe 17 martie 2023;

Citește poezia Colindul gutuii din geam / Galbenă gutuie – de Adrian Păunescu – postată pe 24 decembrie 2022;

Citește poezia Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu – postată pe 21 octombrie 2022;

Citește poezia Oameni singuri – de Adrian Păunescu – (re)postată pe 4 octombrie 2022;

Citește poezia Şoferul şi nevastă-sa – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 18 iulie 2022;

Citește poezia Dacă tu ai dispărea – de Adrian Păunescu – (re)publicată pe 28 mai 2022;

Citește și Adrian Păunescu – poezii de Paști – publicate pe 25 aprilie 2022;

Citește poezia Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu – publicată pe 28 martie 2022;

Citește poezia BASARABIA PE CRUCE! – de Adrian Păunescu – (re)postată pe 8 septembrie 2021;

Citește poezia Oameni singuri – de Adrian Păunescu – postată pe 1 septembrie 2021.

Adrian Păunescu (născut la 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Moldova – decedat la 5 noiembrie 2010, București, România) a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.

______________________________

Adrian Păunescu…. Oameni singuri

Iris – Trenul fără naş [album Iris I 1984] versuri de Adrian Păunescu

Ștefan Hrușcă – Rugă pentru părinți (versuri de Adrian Păunescu)

Vasile Şeicaru – Actorul (versuri de Adrian Păunescu)

Adrian Păunescu – Singuri (recită Lucian Dumbravă)

Singurătate – Tatiana Stepa

Nimeni nu e singur pe pământ – Adrian Păunescu (voce Daniel Nemeş)

Nimeni nu e singur pe pământ,
Cineva în grija lui îl are,
Nici cei singuri-singuri nu mai sunt
Dacă are umbră fiecare.

Singur stai în casă şi gândeşti
Că eşti singur fără mântuire,
Dar în pragul casei părinteşti
Se aude-un greierat subţire.

O scrisoare-ţi foşneste-n mâini,
Un poştaş la uşa ta mai bate,
Latră-n depărtare nişte câini,
N-ai să mai cunoşti singurătate.

Asta este boala cea mai grea,
Dar de ea instantaneu se scapă,
Când în plânsa sete, cineva
Îţi aduce un pahar cu apă.

Umbre jos şi norii sus pe cer,
Cai păscând şi soarele în scăpat,
Om stingher în drum spre om stingher

Nimeni nu e singur pân’ la capăt.