Limba românească

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce viețuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

Gheorghe Sion (1822-1892)

Gheorghe Sion (sau George Sion; născut la 18 mai 1822, Vama, Țureni, regiunea Cernăuți, Ucraina – decedat la 1 octombrie 1892, București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1868) al Academiei Române și al Astrei.

În 1848 a luat parte activă la mișcarea revoluționară din Moldova, de aceea a fost exilat. După multe peripeții Gheorghe Sion reușește – cu ajutorul prietenilor săi – să treacă în Muntenia, apoi în Transilvania, la Brașov.

În Transilvania i-a cunoscut pe George Barițiu, Simion Bărnuțiu, Aron Pumnul și Andrei Mureșanu. După ce a participat la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 3/15 mai 1848, a trecut în Bucovina, unde a cunoscut familia Hurmuzachi. Aceștia primeau cu multă dragoste pe emigranții moldoveni, la moșia lor Cernauca.

În perioada 1860-1862 a scos Revista Carpaților. Împreună cu V. A. Urechia a scos revista Transacțiuni literare și științifice (1872).

A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește”, cuprinse în volumul intitulat „Din poesiile lui George Sion”, tipărit în anul 1857 la Tipografia Națională a lui Iosif Romanov.

A fost secretar general al Societății Academice Române și, ulterior, vicepreședinte al Academiei Române.

______________________

Foto copertă: Theodor Aman – Hora de la Aninoasa

Limba română – George Sion, Nichita Stănescu