Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

În istoria neamului românesc puţine au fost clipele cu adevărat faste. Ne-a fost hărăzit un destin aspru, asprime care nu ne-a venit din partea pământului de sub tălpi şi nici din partea cerului de deasupra, ci din partea altor şi altor oameni care ne-au încercat străşnicia, înaltul şi rădăcinile. Creştinaţi printre cei dintâi în această parte de lume, am îndurat creştineşte şi am continuat să rămânem creştini.

Oferind lumii o lecţie rară prin ceea ce am fost, aceiaşi în limbă şi simţiri, despărţiţi timp de sute de ani, am rămas întocmai, de parcă totul ar fi fost o clipă repede. Ne tragem de la Roma, suntem o legendă vie, avem patina şi lumina vechimii în structurile care ne definesc ca întregitori ai unei originalităţi fundamentată pe umanitate. Puţini au fost în existenţa lumii cei care să fi putut aştepta şi să fi putut lupta 1000 de ani pentru a-şi întregì fiinţa de neam.

După atâţia şi atâţia ani, la 1 Decembrie 1918, neamul românesc a închis cel mai important cerc al istoriei sale. Moştenim această izbândă de la înaintaşii noştri. Lor şi înaintaşilor înaintaşilor lor, li se cuvine recunoştinţa noastră veşnică. Ei, făuritorii lui 1 Decembrie 1918, sunt părinţii României întregi. Din primăvara anului 1918 şi până la începutul iernii aceluiaşi an, între flamurile desfăşurate şi lacrimile râvnitelor bucurii, s-a realizat Unirea.

La 27 martie 1918, prin votul Sfatului Ţării, BASARABIA – a fost cea dintâi care – ascultând porunca istoriei, „în puterea dreptului istoric şi de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna”, a decis să se unească cu mama sa, România. Rezoluţia de Unire a Basarabiei cu România a fost adoptată cu 86 voturi pentru, 3 contra şi 36 abţineri, iar 13 deputaţi au absentat. Reprezentanţii polonezilor au votat pentru unire, ceilalţi reprezentanţi ai minorităţilor etnice s-au abţinut, au lipsit sau au votat împotrivă. În document erau precizate şi principiile care urmau să stea la baza organizării României Mari, printre care „Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia”.

I-a urmat BUCOVINA. În ziua de 28 noiembrie, Congresul general al Bucovinei, întrunit la Cernăuţi, a hotărât: „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacic şi Nistru, cu Regatul României”. Cei 26 de reprezentanţi ai minorităţilor (din totalul de 105 deputaţi) au susţinut Unirea.

Episcopul Iuliu Hossu dă citire Rezoluției de la Alba Iulia

La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a tuturor românilor din TRANSILVANIA, BANAT, CRIŞANA ŞI MARAMUREŞ – prin cei 1228 de reprezentanţi ai lor – a decretat: „Unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”. În cuvântul său, Iuliu Maniu, fruntaş al Partidului Naţional Român, referindu-se la problema minorităţilor, a precizat că: „Noi nu voim ca din asupriţi ce am fost să devenim asupritori. Voim să asigurăm libertatea pentru toţi şi dezvoltarea pentru toate popoarele conlocuitoare”. În acest sens, în Rezoluţia de Unire, prezentată de Vasile Goldiş, adoptată în unanimitate de adunare (formată în exclusivitate din reprezentanţi ai românilor), s-a prevăzut ca la baza organizării viitoare a Statului Naţional Unitar Român să stea şi următoarele principii: „Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept la reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc”. Asta doar așa, că poate o citesc și cei din corul cârcotașilor de serviciu! Chiar dacă, pentru unii dintre ei, un astfel de angajament (asumat de bunăvoie, pentru a evita să se repete greșelile trecutului, care îi vizaseră preponderent pe minoritarii din partea maghiară a fostului imperiu dualist austro-ungar), acum nu valorează / reprezintă prea mult.

Despre evenimentele de la Alba Iulia AICI („Mediateca de istorie” – Înregistrări aflate în Arhiva de istorie orală, din Fonoteca Radio România.)

În perioada interbelică aceste angajamente asumate unilateral nu au putut fi toate onorate. Pe de o parte, datorită tendinţei statului român de a arde etapele constituirii şi consolidării sale (prin preponderenţa caracterului naţionalist al doctrinelor, ideologiilor şi programelor oficiale), iar pe de alta, datorită unor minorităţi naţionale care se manifestau prin tendinţe revizioniste, militând pentru dezmembrarea statului naţional unitar român.

În încercarea de a devoala un asemenea mecanism, (prin care reprezentanţi ai Partidului Maghiar sesizau Societatea Naţiunilor de abuzuri şi ilegalităţi pe care statul român le-ar fi comis împotriva maghiarilor), în şedinţa din 3 decembrie 1935 a Adunării Deputaţilor, Nicolae Titulescu – în calitate de ministru de externe – se adresa preşedintelui Partidului Maghiar: „Sistemul dumneavoastră este simplu de ghicit… dumneavoastră nu credeţi în egalitate cu noi, aveţi boala persistenţei imaginii pe retină şi credeţi că Ungaria milenară va reînvia… . Minorităţile nu au avut şi nu vor avea un apărător mai cald în drepturile lor de egalitate decât pe mine, cu condiţiunea ca inima mea să-mi spună: minoritarul care îmi vorbeşte, chiar dacă graiul lui nu este curat românesc, simte româneşte. Dar dacă este însă vorba ca prin minorităţi să ajungem la revizuire, vă repetăm: «Nu, niciodată, nici revizuire, nici exageraţii în virtutea unui tratat care nu a avut niciodată sensul pe care pretenţiile dumneavoastră de naţiune dominatoare le-a dat în trecut şi se dă şi astăzi»”.

Perioada de consolidare a Unirii a durat, din nefericire pentru poporul român, doar două decenii. Regimul democraţiei interbelice, cu toate imperfecţiunile sale, a fost înlocuit cu altele două dictatoriale, iar la scurt timp după al doilea război mondial, în România a fost instaurat regimul totalitar comunist, întemeiat pe o ideologie aberantă şi dăunătoare, contrară tradiţiilor şi aspiraţiilor poporului român.

Arc peste timp, într-un alt Decembrie, de la care se împlinesc – nu peste multe zile – 32 de ani, Românii au probat aceleaşi calităţi care le-au asigurat supravieţuirea ca neam. Atunci, jertfa de sânge a tinerilor a aşezat noi cărămizi la edificiul naţional, a cărui temelie a fost pusă în 1918.

Acum, datele problemei sunt altele: România este parte integrantă a U.E. şi se află încă în pragul aderării la spaţiul Schengen (zonă geografică în care se oferă posibilitatea circulaţiei cetăţenilor din statele membre fără controale la frontiere). Mai bine mai târziu decât niciodată, mult hulita Lege a educaţiei naţionale nr. 1/2011 ne-a oferit posibilitatea să îndreptăm unele greşeli ale trecutului mai îndepărtat sau mai apropiat. Printre care se află şi învăţarea istoriei şi geografiei României în limbi ale unor minorităţi etnice. Pentru că democraţia presupune soluţionarea problematicii minorităţilor naţionale prin respect reciproc şi toleranţă, asigurându-se astfel egalitatea deplină în obligaţii şi drepturi a tuturor cetăţenilor ţării, indiferent de etnia acestora.

În aceste zile, în care serbăm a 103-a aniversare a Marii noastre Uniri, ne plecăm frunţile în faţa memoriei făuritorilor de ţară de la 1 Decembrie 1918. Ridicându-ne din patimi şi din neînţelegeri laolaltă, mic şi mare, tânăr şi vârstnic, sărman sau avut, să cinstim 1 Decembrie, actuala zi naţională a românilor de pretutindeni.

Fie ca în clipele de reculegere să ne gândim şi la noi, cei de azi, cei atât de încercaţi şi de tulburaţi. Iar pentru noi, un legământ prin care să răspundem faptelor înaintaşilor întregitori de ţară, l-ar putea constitui îndemnul rostit de Iuliu Maniu de la tribuna Parlamentului României, în decembrie 1930: „NOI TREBUIE SĂ NE DĂM SEAMA CĂ DEMOCRAŢIA NU POATE FI REALIZATĂ DECÂT DACĂ SPIRITUL DEMOCRATIC PĂTRUNDE ADÂNC ÎN SUFLET. NOI TREBUIE SĂ REALIZĂM STATUL CULTURAL DEMOCRATIC. STATUL ÎN CARE SPIRITUALITATEA SĂ FIE SCOP PENTRU ORICE INDIVID, PENTRU ORICE FIINŢĂ UMANĂ, ORICÂT DE UMILĂ AR FI EA”.

Iar noi trebuie să înţelegem că numai împreună – cetăţeni loiali ai statului român, indiferent de etnia căreia îi aparţinem – putem fi ce am fost, ba mai mult decât atât!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

1 Decembrie 2021

P. S.: Apropo de teama atavică a unora că – în alte condiții istorice – România ar putea să piardă / cedeze Transilvania. Și nu numai. Într-o discuție pe care am avut-o cu istoricul Virgil Cîndea – spre sfârșitul deceniului al nouălea al secolului trecut (când se împliniseră 70 de ani de la Marea Unire) – acesta a răspuns astfel, încercând să contracareze teama care se manifesta în epocă: Transilvania este deja o fată bătrână! Cine ar mai putea să o vrea!? Ceea ce nu o să știm până când viitorul s-ar putea să ne pună în fața unei asemenea situații… Indiferent de „vârsta” acestei provincii istorice românești!

TIBERIU M. PANĂ

Marea Unire – 1 decembrie 1918: Imagini autentice (1897 – 1922)

ÎNREGISTRARE RARĂ: Discursul cardinalului Iuliu Hossu la 1 decembrie 1918 | AUDIO – vezi și istoricul acestui moment unic.

Marea Unire nu se uită niciodată – cântă Viorica Macovei și Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale.

Pasărea Rock feat. Nicu Alifantis & Marius Bațu – Marea Unire – o poveste emoționantă despre identitatea României, muzică și versuri de Josef Kappl.

Concert dedicat Marii Uniri de la 1 decembrie 1918: FINTEUȘUL MARE din Maramureș / Cântece patriotice

Corul bărbătesc Finteușul Mare a fost înființat o dată cu Marea Unire. A concert pe întreg teritoriul românesc și a reprezentat cântecul coral și arta tradițională din nord-vestul României prin proiectul Cântec din sufletul neamului în comunitățile de români din Ungaria, Polonia, Cehia, Republica Moldova, Ucraina, Austria, Italia, Elveția, Spania, Franța.

ROMÂNIA – ÎNDEMN LA UNIRE – versuri: Aurelian Silvestru; cântă: Corul liceului Prometeu din Chișinău (solistă Tamara Costrichi)

E trist să ai o Ţară dezbinată,
E trist să fii în casa ta străin,
Iar fratele să-ţi stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.

Refren (x2):
Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiţi de neam!
Hai să ne ridicăm
Şi să-nfăptuim
Unirea!