Timpul a început să cearnă peste trecutele alegeri.

Cine (şi cu cine) trebuie să înceapă „curăţenia” de toamnă – iarnă? 

Motto:  Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! – Proclamația de la Padeș (23 ianuarie / 4 februarie 1821).

Scurt pe 2 și 1/4: reiau încă un articol mai vechi, publicat în Săptămâna în Oltenia. Care datează de la sfârșitul anului de grație 2014, fiind scris în urma scrutinului prezidențial care l-a dat câștigător pe… Klaus Werner Iohannis. Articol în care prezentam situația la zi a „noului PNL”, partidul care se împăuna cu această reușită, care pretindea a fi factorul… câștigător, deși meritele lui erau egale cu circa 0,001% din dimensiunea reală a acelui mare succes electoral.

Acum situația nu este cu mult diferită. Liberalii de carieră se agață din nou de… Iohannis. Cu dinții, cu ghearele, cu toată ființa lor. Așteptând ca președintele să-i „scoată” la liman și de data asta. După care, se vor descurca ei, că-s băieți mari, dedați la toate cele lumești/ femeiești! Fără să poată dovedi în vreun fel că ar merita să beneficieze de avantajele unei astfel de… simbioze.

Motiv pentru care consider că se impune o astfel de… rememorare. Din care s-ar putea înțelege cam ce ar fi trebuit să facă liberalii în anii din urmă și n-au făcut. Iar acum așteaptă să culeagă roadele mănoase ale propriilor și repetatelor lor eșecuri! Să-și umple poala de voturi, să-și rotunjească „victoria” de la europarlamentarele și de la prezidențialele de anul trecut. La care au avut cam același procent de… contribuție la obținerea de voturi. În afară de votul negativ care a vizat PSD-ul și pe „aleasa” acestuia în cursa electorală pentru șefia statului.

Vezi AICI și articolul nostru – Dacă tot vin alegerile parlamentare: năravul din fire, (n-)are lecuire!? – publicat pe 4 noiembrie 2020.

Mai multe despre astfel de învățăminte necesare și utile, la sfârșitul (inevitabil și el, al…) acestui articol.

Un tramvai electoral numit… dorință!

„Deja timpul a început să (se) cearnă peste trecutele alegeri. Nici măcar nu putem să ne mai bucurăm ca altădată. Comentatorii ezită între exultări decente şi analize aparent profunde. Ecourile bucuriei reţinute de după obţinerea neaşteptatei victorii au început să se stingă. Şi nici măcar nu ştiu dacă este bine că s-a întâmplat aşa.

Chiar şi cei mai nostalgici dintre noi consideră ceea ce am dobândit ca fiind deja trecut. Şi încearcă să prefigureze viitorul ideal, căutând răspunsuri unor aparent justificate dileme: să luăm sau nu toată puterea (s-o luăm, ca să dovedim „noi” că putem…, să n-o luăm, ca să-i lăsăm pe „ei” să dovedească …); să primim sau să nu primim transfugi/ traseişti, (fără de care nu putem balansa centrul de greutate al actualei majorităţi parlamentare); să ne facem luntre-punte, ca să ţinem strâns/ captiv electoratul care ne-a votat; etc. etc.

Postacii sunt entuziasmaţi. Văd numai programe recuperatorii a tuturor nedreptăţilor pe care ni le-a făcut de sute de ani istoria. Îşi imaginează că a venit timpul pentru repararea tuturor relelor pe care ni le-am făcut noi înşine, sau ni le-au făcut alţii. Klaus Iohannis le apare multora drept „panaceul universal”, utilizabil pentru vindecarea tuturor nedreptăţilor.

Comentatori redutabili, specialişti care au expertiză în diferite domenii aplicative, vorbesc şi scriu despre necesitatea valorificării acestui „moment unic” prin încheierea unui contract social, prin obligarea câştigătorului din alegeri de a-şi asuma angajamente ferme că va face, că va drege, că va promova, că va susţine, că va/ nu va promulga etc. …!

Uită că nu cu multe zile în urmă, asemenea „gânditori” susţineau făţiş pe un alt candidat, iar actualul câştigător li se părea ca fiind lipsit de multe dintre atributele/ competenţele funcţiei supreme în stat.

Aproape toţi uită cum s-a obţinut acest prim şi extrem de important succes al unor oameni care s-au întâlnit pe o platformă comună doar prin dorinţa imensă de schimbare a schimbării! Oameni animaţi de dorinţa de schimbare a unui regim cleptocratic, patronat de un politician tânăr dar extrem de versatil, cu mentalităţi de stăpân de plantaţie, care a vorbit în campanie doar despre „biroul meu”, „guvernul meu”, ca şi cum le-ar fi moştenit din familie! Lucruri pe care nu prea le-au observat acești „abili şi versaţi” comentatori!

Un pod al speranței, care nu a dus nicăieri!

Planificatorii viitoarelor succese ale altora scapă din vedere faptul că viitorul este imprevizibil şi neplanificabil, că speranţele trecutelor „succese electorale” s-au soldat cu mari eşecuri. Aşa cum s-a ales praful de cei „15.000 de specialişti” promişi în anul 1996, cum s-a întâmplat şi cu Contractul cu România, care l-a făcut de veşnică ocară pe fostul preşedinte Emil Constantinescu, susţinătorul actual al lui… Victor-Viorel Ponta!

8 septembrie 1996 – Câmpia Libertăţii de la Blaj: Emil Constantinescu, Ion Diaconescu, Ion Raţiu, Victor Ciorbea și Călin Popescu-Tăriceanu au lansat „Contractul cu România” 

Prin respectivul Contract, document de inspiraţie americană, Convenţia Democrată din România şi-a asumat responsabilitatea de a „îndeplini cu stricteţe”, într-un interval de „200 de zile … 15 obligaţii”, pe care această alianță politică şi le asuma „cu fermitate, în baza unor studii realiste, responsabile şi îndelungate”, printre care:

• asigurarea „unui cadru corespunzător de desfacere a producţiei ţărăneşti, inclusiv prin burse de producţie agricole”;

• elaborarea de „proiecte pentru construirea unor cămine studenţeşti cu 10.000 de locuri, iar în următoarele 18 luni (adică, până prin iunie-iulie 1998, n. n.) acestea vor fi date în folosinţă”;

• stabilirea unor măsuri legale care să garanteze o formare corectă a preţurilor la produsele şi serviciile de bază: alimente (lapte, pâine, carne), servicii publice (de electricitate, apă, energie termică) şi medicamente pentru copii şi pensionari;

• adoptarea unor „planuri guvernamentale” prin care:

– se va asigura alimentarea cu apă a satelor. În primii doi ani (1997-1998, n.n.), vor fi executate 30% din lucrări cu fonduri de la buget;

– va fi asigurată conectarea la reţeaua de electricitate a tuturor aşezărilor omeneşti de pe teritoriul României, indiferent de dimensiune etc.

Vă mai amintiţi câte asemenea „realizări” au fost bifate de respectiva guvernare ca fiind îndeplinite „în primele 200 de zile”, sau în timpul mandatului de patru ani? Aproape… nici una! Au rămas doar nişte promisiuni „electoral fanteziste” în care, între anii 1997-2000, s-a înecat speranţa schimbării! Pericol care îi paşte şi acum pe toţi „colindătorii” care previzionează viitorul luminos al mandatului lui Klaus Iohannis (era vorba de primul mandat al acestuia, n. n.).

Asta vrem, să-i punem cu orice preţ sub presiune pe (încă) minoritarii „învingători” din politica de astăzi?

De fapt, punând acum o presiune greu gestionabilă asupra unei forţe politice încă indefinibile, ce se urmăreşte!? Păi, dacă în campanie s-a susţinut că PLR-ul lui Tăriceanu nu avea certificat de naştere,  prin care  să-i  fi  fost recunoscută  existenţa legală,  acest  lucru  nu  este  valabil  şi  pentru PNL-ul rezultat din fuziunea PDL cu PNL!? „Noul PNL” există acum, dar are şi structuri unice de conducere, alese democratic şi statutar? Despre care, în cadrul unei emisiuni în direct pe TVR 1, dl. Mihai Răzvan Ungureanu ne spunea recent că „funcţiile de conducere ale PDL se juxtapun pe cele ale PNL” şi că „se vor mai organiza alegeri la nivel local şi/sau central doar în anul 2017”! Nu cumva cei care întreabă de ce se mai amestecă Klaus Iohannis în treburile de partid, asta dau de înţeles? Că avem conduceri care se „juxtapun” şi … gata, ce ne mai trebuie nouă alegeri interne!? Nu ne-a validat votul popular din… Duminica samariteanului milostiv!?

Dar cei care se întreabă ce rol vor avea în noua realitate/ construcţie politică adaptabilul Vasile Blaga, inefabila Roberta Anastase, ineluctabilul Ioan Oltean, inegalabilii Traian Igaş, Mariana Cîmpeanu, Eugen Nicolăescu, Varujan Vosganian, Adriean Videanu, Radu Mircea Berceanu, Daniel Petru Funèriu, Emil Boc, Teodor Baconschi etc., nu trebuie să primească şi ei un răspuns onest? Sunt oameni care, formulând aceste întrebări, exprimă îngrijorări fireşti, care converg spre concluzia că asemenea personaje (dincolo de eventualele lor aptitudini de „buni” organizatori, de „strategi vizionari”, precum erau odinioară secretarii comunişti care răspundeau de cadre!) trebuie să facă oarece paşi înapoi! Unii definitiv, alţii pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Partidul unic de dreapta, „noul PNL” trebuie reconstruit din temelii (pornind de la organizaţiile locale), pentru că altfel, nu peste multă vreme, toţi „descurcăreţii” şi toţi profitorii de serviciu vor fluiera a pagubă! Şi atunci n-o să-i mai salveze niciun electorat!

Nu cumva rezultatul alegerilor este în mai mare măsură decât îşi imaginează diferiţii guru cu preocupări preponderent talk-show-istice (din categoria vitejilor care apar după război, precum ciupercile după ploaie!) tot o consecinţă a votului negativ!?

Nu ar trebui realizată o perspectivă realistă, de bun simţ (cu plusurile şi cu minusurile inerente), a ceea ce s-ar putea face cu acest succes electoral? Şi (doar) cine ar putea face!?

Nu trebuie să se uite nici faptul că structurile teritoriale ale celor două partide – PDL şi PNL – nu s-au reformat decât aparent, vinovaţii pentru toate gafele şi bâlbele din ultimii 7-8  ani, ascunzându-se în eşalonul al doilea sau al treilea al decidenţilor naţionali şi/sau locali, în aşteptarea unor vremuri  mai  bune. Vremuri care  se  pare că au şi venit.  Victoria lui  Iohannis  i-a resuscitat  subit, toţi „expiraţii” exprimându-şi prea plinul sentimentelor în forme greu de înţeles de către oamenii normali şi responsabili. Excesul  de  entuziasm  al  unora  dintre  ei  se  datorează aceleiaşi păguboase perspective de a-şi vedea împlinite propriile aşteptări, şi nu împlinirea dezideratelor generale ale mulţimii de votanţi anonimi.

Cu asemenea oameni care nu se bucură de nicio simpatie publică în teritoriu, vă imaginaţi că se vor strânge multe voturi la alegerile viitoare? Atunci fiind vorba de voturi acordate exclusiv politic, pentru programe, pentru soluţii  fezabile, de rezolvare a unor stringente probleme locale şi/ sau naţionale, şi nu pentru lipsa de imagine, de rezultate şi de imaginaţie a aceloraşi imuabili şi îmbuibaţi profitori locali! Aceasta este una din problemele reale pe care trebuie să o soluţioneze politicienii care gestionează destinul deja trecutei victorii electorale a lui Klaus Iohannis!

Victorie de care „trag” toţi neaveniţii, încercând să şi-o atârne de oblânc. Pe diferitele reţele de socializare, (mai ales pe blogurile unor persoane care reprezintă balastul rezidual al tuturor eşecurilor politice şi administrative trecute, prezente şi viitoare), victoria lui Iohannis este însuşită şi asumată ca o victorie personală de tot felul de „expiraţi”, care încearcă să se folosească şi de acest vehicul electoral pentru propria lor salvare! Persoane incompetente, responsabile de lipsa de performanţă a tuturor administraţiilor de dreapta, care acum se felicită, se încurajează reciproc şi se autopropun pentru diferite calităţi oficiale în… viitoarea guvernare! Comportament specific unor epigoni care îşi fac planuri cincinale „din cuţite şi pahară”, ca şi cum ar fi candidat ei, iar victoria nu ar fi deplină dacă nu l-ar consilia ei pe învingător!

Cu asta trebuie să înceapă curăţenia de toamnă – iarnă a garderobelor şi debaralelor partidelor politice! Trebuie să se debaraseze de toate scheletele şi momâile care le mai populează şifonierele, precum şi de fantomele care le mai bântuie conştiinţele!

Mulţi dintre artizanii anonimi ai victoriei lui Iohannis au votat pentru acesta, deoarece au crezut sincer că – aşa cum scria înaintea primului tur dl. Andrei Pleşu – „singurul criteriu raţional al unui vot util este potenţialul lui efect anti-Ponta” (A. Pleşu, Cu cine votez, în Dilema veche, nr. 557, 16-22.X.2014, p. 3). Simţind, pe bună dreptate, că alegerile prezidenţiale erau „despre mâine, nu despre deceniul următor”, ca şi mulţi alţii, autorul a pariat „pe laconismul decent, pe discursul nespectaculos, pe refuzul de a intra în bălăcăreala în care ne sufocăm de peste 20 de ani”, declarând de la bun început că îl va vota pe Iohannis „în ambele reprize”.

Iar afirmaţia sa referitoare la „predestinarea” spre dezamăgire a dreptei româneşti şi a unor intelectuali români, care „demarează euforic şi sfârşesc în lehamite”, era susţinută şi prin argumentul că ambele entităţi se bazează pe „un coeficient impunător de inteligenţă, subtilitate, idealism şi independenţă de opinie”, chiar dacă „experienţa le dovedeşte că au greşit adesea”,  mai  ales când s-au socotit „infailibili”.

În opinia mea, atât cu învinşii cât şi cu vremelnicii lor învingători trebuie procedat cu tact şi cu multă înţelepciune. Iar dacă bătaia a fost ruptă din rai (în sens figurat, desigur!) şi pentru unii şi pentru ceilalţi este aplicabil preceptul recomandat de către unii ierarhi creştini: „loviţi-i cu blândeţe şi teamă peste toate vârfurile degetelor”! Pe primii pentru a nu mai repeta greşelile trecutului, iar pe ceilalţi pentru a nu se deda la obiceiuri şi năravuri care, cel mai adesea, s-au dovedit a fi molipsitoare.

Prima senzaţie pe care au resimţit-o cei mai mulţi după victoria lui Klaus Werner Iohannis a avut gustul indefinibil al fructelor … mâniei! De care este destul de greu de scăpat!

Pentru că, aşa cum s-a întâmplat şi altădată, există riscul ca (prin mimetism) învinsul de astăzi să „împrumute” trăsăturile şi gesturile câştigătorului şi, nu peste multă vreme, să-i ia locul celui care l-a învins!”

De urat le-am mai ura / Că nu ne doare gura!

Și de data asta fost să fie ca mine! Ceea ce nu mi-aș fi dorit să se întâmple.  Inițial, după evenimentul de la clubul Colectiv din București, guvernul „apolitic, de tehnocrați”, prezidat de Dacian Cioloș (17 noiembrie 2015 – 4 ianuarie 2017) – fost ministru român al agriculturii și comisar european – pentru a se menține la conducere până la alegerile parlamentare din toamna anului 2016, a beneficiat (vorba vine!) de susținerea parlamentară a PNL și PSD (care acum se jenează să mai recunoască asta, după ce Cioloș a devenit un important concurent politic!). Timp în care, purtătorii de biruință… prezidențială – din PNL-ul nostru cel de toate zilele, zic – s-au umplut de ridicol, pierzând cam tot ce se putea pierde electoral în anul 2016: alegerile pentru consiliile locale și / sau județene, alegerile pentru primari / președinții consiliilor județene; și – mai ales – alegerile parlamentare din toamna acelui an.

Fără ca asta să conteze în vreun fel în ce privește soarta politică a lideretului liberal. Cel care, ca de obicei în asemenea momente delicate, s-a dat la fund pentru o foarte scurtă perioadă, ascunzându-se (din nou) după salvatorul de serviciu, tătucul... Iohannis; până când învingătorul din alegeri, PSD-ul lui Nicolae-Liviu Dragnea, s-a dovedit a fi preocupat mai mult de salvarea de pârnaie a liderului său suprem decât de soarta țării! Ceea ce le-a permis foștilor perdanți liberali să iasă din recluziune și să se reunească sub stindardul mișcării… anti! Atitudine care i-a ținut la suprafața unei vieți politice în care – în mod normal – nu mai aveau ce să caute. Eventual, doar să chibițeze de pe margine și să molfăie pe îndelete strânsura din mandatele lor inutile, acumulată în calitate de… reprezentanți ai poporului!

Iar acum își imaginează din nou că este suficient să valorifice această pornire populară anti, urmând să-i cauționeze iarăși votul negativ, ca să obțină un rezultat pe măsura ambițiilor lor deșarte la alegerile parlamentare din decembrie 2020. Și care să le permită să acceadă din nou la guvernare, eventual în alianță cu alte forțe politice de centru-dreapta; din care, în tot acest timp, au mușcat mai mult decât le-ar fi permis ascuțimea dinților lor de lapte!

Într-un fel, există suficiente motive pentru a-l înțelege și pe Klaus Iohannis. Care, după 6 ani de președinție, se află într-o goană zadarnică de a-și vedea împlinită pohta de a avea un parlament și un guvern al său. Deși, în ce-l privește, par să fie mai mari șansele ca să repete istoria nefastă a celor 10 ani ai președinției ratate a lui Traian Băsescu. Cel care, pe durata a două mandate, mai mult s-a zbătut ca să rămână-n funcție, decât a reușit să aplice vreun program electoral prezidențial!

Băieții ăștia, care n-au făcut și nu fac altceva decât să se ascundă după Iohannis, ar trebui să înțeleagă faptul că nu pot continua să facă asta la infinit. Că a venit vremea să-și asume propriile și repetatele nereușite electorale; și, mai ales, să dea socoteală pentru ele. Prin demisie, nu altfel. Pentru că nu este corect să te toot ascunzi după alții, așteptând să se confirme – și de această dată – veridicitatea zicerii autohtone… câinii latră, ursul merge!

Ca să fie și mai clar unde bat, cred că este incorect față de bruma de electorat interesat, pe care s-ar putea să o mai aduni și de astă dată sub acest stindard al liberalismului biruitor, ca tot TU, pierzătorul de serviciu, să candidezi din nou – pe un loc eligibil – la alegerile parlamentare.

După ce, tot TU, în persoană (!), ai pierdut – în două rânduri – alegerile pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Vâlcea. La care ai lăsat impresia că te-ai băgat doar ca să te afli-n treabă! Să nu zică lumea cu obraz subțire că nu te implici. Că nu te…. lupți! Fără ca să faci ceva pentru a-ți optimiza șansele de reușită. Vreo alianță electorală, de exemplu. Pentru că era la mintea cocoșului (loviștean!) de munte că fără găsirea unor aliați, mergeai degeaba pe câmpul de bătaie! Doar ca să o iei pe coajă și să te căineze ai tăi de cât de rezistent te-ai dovedit a fi la încasarea loviturilor administrate de adversari! Nefăcând-o, n-ai făcut altceva decât să lași impresia că erai cel dintâi care ți-ai fi dorit să… pierzi această întrecere electorală! Pentru că nu era de lăsat din mână „vrabia” de parlamentar și de… secretar al Camerei Deputaților, pentru „cioara” de președinte aflat în fruntea Consiliului județean! Altă Mărie, altă pălărie!

După ce, în calitate de președinte al organizației județene a PNL, ai pierdut – în două rânduri – alegerile pentru funcția de Primar al municipiului Râmnicu Vâlcea. În 2016 auzind vorbe de ocară, cum că… nici măcar liberalii nu și-au susținut propriul candidat, atunci alegându-vă cu doar… 4 (patru!) consilieri locali din 23! Că nu le putem pune nici pe astea în responsabilitatea altcuiva. Doar dacă ne place să fugim de răspundere… Ceea ce nu ți-e deloc străin. Așa cum se vede și din materialul VIDEO de mai jos, în care deputatul Cristian Buican, președintele PNL Vâlcea, în cadrul emisiunii Analiza Zilei, de la TV Antena 3 Vâlcea „explică” rezultatele slabe obținute de acest partid la alegerile locale din 27 septembrie 2020, (într-o emisiune din 9 octombrie 2020, moderată de Magda Popescu). De fapt, nu explică mai nimic, deși trecuseră două săptămâni de la aceste alegeri. Să vezi/ auzi AICI alte promisiuni de-ale lui Buican, de care – în luna de zile care trecut de la această emisiune – s-a ales praful: conferințe de presă săptămânale ale organizației județene PNL, o analiză riguroasă a campaniei trecute și arătarea cu degetul a celor vinovați de pierderea alegerilor / rezultatele slabe obținute la locale etc. etc.!

Despre alegerile locale și planurile PNL pentru alegerile parlamentare din  2020

Încât este normal să-l întrebăm de la obraz pe preopinentul nostru… virtual, dar care există în carne și oase: TU, Cristian BUICAN, nu ai nicio răspundere pentru fiecare din / toate aceste rezultate!? Nu înțelegi că vine o zi în care trebuie să decontezi personal aceste eșecuri repetate!? Nu crezi că a venit vremea să o faci!? Dar TU nu ai făcut-o! Patronând o organizație supusă, formată doar din devotați, interesați și ei în egală măsură de consistența hălcilor de carne de pe osul pe care l-ar putea primi pentru credință nestrămutată, te-ai trecut din nou pe primul loc la Camera Deputaților! Loc suficient de… eligibil, pentru a-ți asigura alți  4 (patru!) ani de… liniște de toate felurile! Și de… putere! Pentru că despre asta este vorba. Indiferent dacă partidul se află la butoane sau în opoziție! Ipostază care s-a dovedit a fi chiar mai avantajoasă – în plan personal – decât greaua răspundere a guvernării. Care erodează mai repede, existând riscul să scoată definitiv din cărți astfel de politicieni de mucava. Sigur că – o să spui – ei (colegii tăi!) te-au propus, te-au vrut, te-au rugat, au insistat, te-au votat în unanimitate… etc. Exact ca și în cazul lui Nicolae Ceaușescu! Nu poți să mai scapi de-ai tăi! De rugămințile lor fierbinți, de laudele lor (dez)interesate, de susținerea lor, de votul lor unanim! Aiurea…

Pentru că în urbea noastră mică, politica pretins liberală pare să fie făcută doar pentru buicani… jmecheri, nu pentru populime! Căreia, dacă vrea… schimbarea schimbării, nu-i rămâne altceva de făcut decât să voteze listele făcute de ei, aflate la cheremul intereselor lor partinice! În care, dacă nu mai apare tatăl, intră… fiul, sau… finul! Dacă votezi cu ei este bine, dacă nu este tare… rău! Pentru că te amenință că… vin ceilalți, indiferent care; și care… o să facă, o să dreagă, o să distrugă, n-o să mai dea, doar o să ia etc.! Pentru că – susțineți voi, fără să mai puteți să-i convingeți pe prea mulți de asta – binele nu poate veni decât dinspre partidul vostru! Toți ceilalți nu-s altceva decât aducătorii celor mai mari năpaste pe care le-a mai cunoscut neamul omenesc în zbuciumata sa istorie! Patru vaci extrem de slabe ar pândi la orizontul existenței noastre, dacă – din greșeală, nu altfel – am comite eroarea fatală să-i votăm pe… ceilalți. Indiferent care ar fi aceștia, ne așteaptă apocalipsa!

Cu alți lideri în fruntea partidului, poate că populația județului ar fi avut mai multe șanse să iasă de sub zodia nefastă a unor repetabile și împovărătoare cuvinte jenante – care privesc zona de culoare roșie a Olteniei – vorbe care i-au însoțit destinul ultimelor rânduri de alegeri. Dar dorința voastră de a fi aleși și realeși – și tot așa – ne-a menținut sub acest… blestem! Care vi se datorează în cea mai mare măsură!

Pentru că voi nu puteți înțelege – sau vă faceți că n-ați pricepe – de ce nu vă votează oamenii! Păi, uite, d-asta nu o fac într-un procent care să corespundă așteptărilor voastre subiective! Pentru că s-au cam lămurit de hramul pe care-l purtați! Care nu este cu nimic diferit de… ofertele celorlalți. De la care ați preluat toate tertipurile/ matrapazlâcurile care v-au asigurat adaptarea și supraviețuirea politică. Dar lucrul ăsta nu poate să dureze la infinit. Oricât de mult ar invoca Iohannis și Orban-ul autohton cuvântul magic… democrație! Deoarece chestia asta pe care o practicați voi nu-i deloc democrație! Ci doar o batjocură, administrată electoratului în doze mari de promisiuni, niciodată onorate! Dacă vouă vă iese interesul, este bine! Indiferent de culoarea fesului purtat conjunctural, dacă vă aflați în opoziție sau la guvernare, doar de interesul celor implicați în politica voastră de gașcă este vorba. În rest, tăcere!

Și încă ceva. Dacă cumva, vreunul dintre fruntași se află legal în imposibilitatea de a-și continua marșul politic triumfal spre infinitul carierei sale politice, își lasă… moștenire postul său de consilier / parlamentar etc.! Pentru că, în marea adunătură liberală, nimic nu se pierde, totul se transmite, totul se transformă într-o frumoasă… moștenire de famiglie! Așa că, dezleagă șarada asta, folosind informația din pliantul de mai jos: relația naș-fin, tată-fiu etc.!

În condițiile în care unii dintre cei care apar în materialul publicitar de mai sus au fost deja aleși drept consilieri locali / județeni, ce mai caută pe aceste liste!? Sunt cumva dintre cei care aduc voturi în plus, care trag în sus listele de parlamentari!? Da de unde! Cu ani în urmă, unul dintre ei a „dezertat” din calitatea de viceprimar liberal al Râmnicului… Un altul, fost consilier municipal al Râmnicului – în recent încheiatul mandat – este recomandat ca fiind „serios implicat în activitatea municipiului Râmnicu Vâlcea”! Ca și cum noi am fi fost parașutați ieri-alaltăieri în oraș / județ, și n-am ști în ce ape s-a scăldat marele mustăcios liberal… Dintre cei 4 foști consilieri liberali, a fost cel mai puțin aflat cu treabă la ședințele Consiliului local. Dacă s-ar uita cineva pe procesele-verbale de ședință, ar trebui să dobândească instantaneu culoarea hârtiei de turnesol. De rușine, nu de alta! Pentru că insul în chestiune nu s-a exprimat verbal decât extrem de rar și de fiecare dată când a făcut-o – fără să-i fi dat cineva cuvântul – o făcea doar ca să se audă vorbind! Iar acum, să pretinzi că „marele mut” sau vorbitorul „de dragul vorbitului” ar fi „serios implicat” (!) în activitatea municipiului, este deja mult prea mult!

Banu Claudia-Mihaela,  Bulacu Cezar-Florin sunt consilieri locali la Râmnicu Vâlcea; iar Părduț Alexandru-Ștefan, Poenaru Constantin-Mircea, Sitaru Mihai-Dragoș, Stănculescu Victor-George sunt consilieri județeni! Adică, 6 din 12 au fost aleși, au un mandat încredințat de către vâlceni! Iar alți candidați parlamentari s-au aflat pe aceleași liste de consilieri ai PNL. Și ar trebui să le ia locul primilor, dacă i-ar mai vota cineva pe cei de mai sus!

Cine altcineva ar trebui să se simtă înșelat de astfel de… fantome politice, care se pare că știu mai bine ce vor decât electoratul care le-a dat votul la recent trecutele alegeri!? Oamenii care au făcut-o votându-i cu bună credință, nu altfel. Iar acum, drept răspuns, tinerii bonjuriști liberali… dezertează! Vor la mai mult, la mai bine, la căldurică, la… imunitate parlamentară! Fără să administreze niciun fel de dovadă c-ar și merita votul pe care îl pretind acum! Încât stai și te întrebi: ce fel de politică este asta!?

Desigur că asta nu este politică. Sau, este un soi de care prea multora dintre români deja li s-au strepezit dinții! De care, dacă nu înțelegeți să vă dezbărați voi, o să vă oblige votul popular să o faceți.

Pentru că – în lunga voastră istorie postdecembristă – nu ați știut să faceți altceva decât să așteptați ca electoratul să aleagă… răul cel mai mic! Fără să vă întrebați până când această stratagemă poate să meargă pe… apă, fără să se lase la fund! Ceea ce, de cele mai multe ori, nu v-a ținut! Nici măcar atunci când – într-o alianță nefirească, realizată… împotriva naturii voastre politice – v-ați împerecheat cu… PSD. Rezultând… USL-ul, o struțo-cămilă de al cărei blam public nu o să scăpați în veac!

P. S.: Dacă nu o să pricepeți nimic, nici măcar acum, (cu mult dincolo de ceasul al doisprezecelea!), o să vă puneți slugoii să… tragă în pianist! Ceea ce, în ce vă privește, vă asigur că este contraproductiv. O știți deja…

Celor care se bucură acum de „răul” altora, le spun să nu stea  prea liniștiți, că le vine și lor rândul! Cât de curând… Pentru că, și în ceea ce-i privește, are balta destul pește!

Observați că nu am folosit niciun fel de argumente de ordin pandemic. Nici pro, nici contra. Deocamdată…

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…

Să fiţi sănătoşi şi veseli!

ŢINEŢI APROAPE! 

– Va urma –

TIBERIU M. PANĂ

______________________________

Paraziții – Mesaj pentru Europa

Votăm în scârbă, e adevărat, și țara e praf, pulbere fină,
Căci e mai ieftin să dai banul jos când cumperi o ruină.
Banii pe 10 ani de la U. E. dispar în vile,
În străzi inexistente și tehnologii inutile.

Dacă avem pile: băi, cârnaților! Pardon – băi, fraților,
Putem cere detalii picante în Pădurea Spânzuraților.

MC Hammer – U Can’t Touch This