La mormântul lui Aron Pumnul

Pe 27 noiembrie 2019 se împlinesc 201 ani de la nașterea lui Aron Pumnul.

Aron Pumnul (născut pe 27 noiembrie 1818, Cuciulata, Hoghiz, Brașov, România – decedat pe 24 ianuarie 1866, Cernăuți, Imperiul Austriac), a fost un cărturar român, lingvist, filolog și istoric literar, profesor al lui Mihai Eminescu, fruntaș al Revoluției de la 1848 din Transilvania.

S-a născut în familia unor iobagi români din satul Cuciulata, judeţul Braşov. După 4 ani petrecuţi la Odorhei, Aron Pumnul îşi continuă studiile la Blaj şi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie. În 1843 a fost numit profesor de filosofie la Blaj, în acelaşi an plecând cu o bursă de studii la Viena, la Institutul teologic „Sfanta Barbara”. S-a întors în Transilvania în 1846, reluându-şi activitatea de profesor la Blaj. Împreună cu Timotei Cipariu a înființat ziarul „Organul Luminărei”, dar şi alte publicaţii.

În timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania s-a remarcat ca unul dintre organizatorii primei Adunări Naţionale româneşti de la Blaj din 18/30 mai 1848.

Urmărit de autorităţile revoluţionare maghiare, Aron Pumnul se refugiază în Muntenia, unde participă la revoluţia paşoptistă din această provincie, fiind numit de Nicolae Bălcescu în funcţia de comisar cu propaganda în judeţul Râmnicu Sărat. După înăbuşirea revoluţiei muntene, s-a refugiat la Cernăuţi, unde este numit prin concurs primul profesor de limba şi literatura română la liceul german, unde îl are elev pe Eminescu — tânărul poet care, la moartea lui, avea să scrie elegia „La mormântul lui Aron Pumnul”. La scurt timp îşi reia activitatea publicistică în ziarul „Bucovina”, devenind redactorul părţii româneşti.

În timpul vieţii a desfăşurat activitate de profesor, lingvist, filolog şi istoric literar. Nu s-a mai întors în Transilvania niciodată.

În perioada 1862 – 1865, publică, la Viena, prima antologie de literatură română, „Lepturariu rumînesc cules de’n scriptori rumîni”, în 5 volume, pentru aceasta fiind considerat unul dintre întemeietorii istoriei literare românești.

În anul 1864, Aron Pumnul, publică, tot la Viena, și o gramatică a limbii române, în limba germană, „Grammatik der rumänischen Sprache für Mittelschulen”.

Aron Pumnul a întemeiat prima bibliotecă de cărţi româneşti, găzduită chiar în casa lui, printre elevii care aveau grijă de această bibliotecă numărându-se şi Mihai Eminescu, care din anul 1865 se va afla în gazdă la mentorul său.

Este înmormântat la Cernăuţi, unde a murit la 24 ianuarie 1866, la doar 48 de ani.

În studiul eminescian „O scriere critică”, apărut în „Albina” din Viena, la 7/19 ianuarie 1870, Eminescu scria despre Aron Pumnul: „a încetat de mult de-a mai fi numai o persoană simplă. Nu mai e muritoriul slab, muritoriul plin de defecte pământeşti, nelimpezit încă de eterul opiniunei publice; – nu! el e personificarea unui principiu, sufletul – nemuritor neapărat – care a dat consistinţă şi conştiinţă naţională maselor şi a făcut din ele o naţiune”!

Mormântul lui Aron Pumnul din Cernăuți

Casa din Cernăuți a cărturarului Aron Pumnul

_________________________

La Mormântul lui Aron – Cernăuți 2016

MIHAI EMINESCU – Mai am un singur dor – Alexandru Grozuţă (voce)

Mihai Eminescu – O, mamă – Dan Moisescu (voce / muzică)

Mihai Eminescu – Floare de tei – (recită Marcel Iureș în 2011)

Mihai Eminescu – Melancolie (recită Ion Caramitru)