Deneș este cu silvae, Daea cu… cormoranae!

Din ciclul antropologic: „Cine mai târziu se scoală, n-are nevoie de școală”!
Astăzi despre: „Nicicând nu e prea târziu, cât timp prostu-i încă… viu”!

Spre rușinea noastră (și nu numai!), aflăm cu (mare) întârziere cum că Ioan Deneș, ministrul PSD-ist al Apelor și Pădurilor, a eșuat lamentabil în încercarea sa de a se da doct! Devoalând în public versiunea originală a ambalajului său de vajnic urmaș (semidoct!) al Romei! Toate acestea s-au întâmplat în vara anului trecut, pe 7 iunie 2018 (într-o banală zi de joi!), cu ocazia celei de a XXVIII-a ediții a Zilei Silvicultorului, sărbătorită la Căciulata – Călimănești (județul Vâlcea). 

Invitat la acest eveniment organizat de Romsilva, ca să vorbească despre (ce altceva decât despre….) silvicultură, ministrul DENEȘ a citit cu mult aplomb un text, pe care-l avea scris pe o foaie. Numai că a făcut-o ignorând în totalitate regulile elementare de fonetică ale limbii latine, neavând cunoștință (!?) de faptul că – în latină – diftongul „AE” se citește doar… „E”!

Sursa Foto

Dar să-i dăm cuvântul pentru a nu răpi nimic din bucuria care-l încerca pe vorbitor atunci când perora… gura fără el: «Primii germeni (ai silviculturii, n. n.) au apărut în Germania și Franța, în secolul 18, iar în România, prima şcoală cu profil silvic a fost înființată de trei profesori francezi în 1850, lângă Bucureşti. În anul 1894, Paul Adolf Grunau și Teodor Pietraru au pus bazele Şcolii Superioare de Silvicultură din Brăneşti. Denumirea domeniului, în limba română, s-a format prin combinarea cuvinelor latinești „silva-silvae” (pădure) și „cultura-culturae” (cultivare), iar cel mai cunoscut înaintaș al dumneavoastră este, fără îndoială, academicianul Marin Drăcea, întemeietorul Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură». 

Așa că, nimic nu ar putea ilustra mai bine neaoșul proverb „prostul nu e prost destul, până nu e și fudul (!)”, decât acest (ne)fericit exemplu.

 

Este posibil ca gestul inițiatic al lui DENEȘ să o fi inspirat și pe Viorica Vasilica DĂNCILĂ; atunci când – pe 4 martie 2019 – chemată în Parlament pentru… confesiuni la Ora prim-ministruluiaceasta a declarat cu nonșalanță: „Decât să vorbesc liber și să spun prostii, mai bine să am o hârtiuță în față și să spun lucruri corecte”!

Ca să vedeți/auziți pe ce se întemeiază relația care-i ține laolaltă în aceeași lume… guvernamentală pe Veorica și pe Deneș, urmăriți o recentă declarație a omului pădurii, despre cea cu care seamănă atât de mult! Zice croncănitorul pădurii: „Și v-o spun, pentru că suntem într-un moment al sincerității… rar mi-a fost dat în viață să găsesc un om atât de echipă cum este premierul României, Viorica Dăncilă… Nu pot, absolut, dacă doriți, nici măcar o virgulă să am rețineri, să fac aceste afirmații… o spun din experiență, că este, într-adevăr, un om pe care mulți și l-ar dori să facă echipă cu un astfel de om”!

Încă o dovadă nepieritoare a adevărului din zicala Cine se aseamănă, se adună! Partea proastă este că toți ăștia care se înghesuie să ne conducă – spre noi culmi de progres și civilizație – o fac împotriva voinței multora dintre noi! 

Tiberiu M. Pană


Declinarea întâi a substantivului limbii latine, la link-ul:  http://www.limbalatina.ro/gramatica.php?ref=substantiv_declinare1

Revedere – de Mihai Eminescu, la link-ul:  http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/revedere.php

Tudor Gheorghe – Pădure, dragă pădure

Puiu Codreanu – Ține Doamne Pădurea 

Fraţii Reuţ – Pădure, pădure dragă (2009)

Taraful Haiducilor – Pădure,verde pădure