Motto: „Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunțările la vis.” – Radu Gyr
Vezi, viață… de Radu Gyr
Vezi, Viață? Eu încă mai trăiesc
și încă-ți mai fac reverențe
cu-aceste gunoaie și zdrențe,
c-un rest de prăpăd omenesc.
Vezi, Viață? Eu încă mai surâd
prin lacrima-acestei argile,
cu moartea țipând în pupile,
cu ochii dezastrului hâd.
Vezi, Viață? Eu încă mă scol
din iad, din dezgust, din leșie,
din ce-ai vrut durere să-mi fie,
din crâncenul meu vitriol.
Vezi, Viață? Eu încă mai lupt
din bietele mele morminte,
din dragostea-mi încă fierbinte,
din ne-mpăcatul meu întrerupt.
Vezi, Viață? Eu încă mai sper
și zilnic din mine mănâncă
mocirla și încă, și încă…
Și eu tot te vreau, tot te cer.
____________________________
Radu Gyr (1905 – 1975) este pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu, poet, dramaturg, eseist și ziarist român. A fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu apoi, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Pentru că a fost un adept înflăcărat al Mișcării legionare, a fost condamnat și încarcerat de toate regimurile dictatoriale / totalitare care s-au succedat în România: cel dictatorial al regelui Carol al II-lea, dictatura antonesciană și regimul totalitar comunist. Regimul comunist l-a pedepsit drastic, ținându-l în detenție între 1945 – 1956 și între 1958 – 1964.
În cadrul procesului din 1945, în ultimul său cuvânt, a avut tăria să nu se dezică public de crezul său de-o viață: „Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte.” (Apud https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Gyr ).
Este autorul poeziei Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autoritățile comuniste ca fiind o formă de instigare la luptă împotriva regimului. În 1958, poezia i-a adus o condamnare la muncă silnică pe viață, comutată la 25 de ani de închisoare, din care a executat 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.
Supus unui regim carceral foarte aspru în temnițele comuniste (de exemplu, timp de doi ani a fost ținut cu lanțuri la picioare), Demetrescu și-a pus în valoare talentul literar, evidențiind în poeziile sale – ca nimeni altul – ororile pe care le îndurau condamnații. Foamea, frigul, moartea etc., deveniseră tovarășii nedoriți ai suferinței lor. El vede și speranța izbăvitoare care i-a ținut în viață, reprezentată de credința în divinitate.
Radu Gyr – A venit și-aici Crăciunul
Periegheze 