IN OPRESSORES – de George Coșbuc

 

IN OPRESSORES

George Coșbuc

Fericit va fi cine va lua copiii
lor din fașă și va zdrobi capul
lor de pietrele drumului
(Psalm 123)

Tu te plângi că milă nu-i?
Mai aștepți tu mila lui?
Haina el ți-o ia din cui,
Pânea de pe masă.
Casa ta, și ei stăpâni!
Prindeți ce vă cade-n mâni,
Și-i loviți la mir, români,
Că-i la voi acasă.

Numai temniți ne-au zidit,
Numai lanțuri au gătit,
Numai cuie-au făurit,
Cruci de schingiuire:
Dar, pe moși și pe nepoți,
Și pe iad, pe dracii toți,
Nu mai vrem să fim iloți,
Nu vrem umilire!

Noi ne-am plâns și-am plâns de-ajuns,
Ne-au bătut, și ne-am ascuns;
Ne-au scuipat, și n-am răspuns –
Am crezut în soarte.
Noi murim de mii de ori:
Și e laș așa să mori!
Sus, români! Suntem datori
Numai cu o moarte!

Prigoniți de soarte noi?
Slabi și de virtute goi?
Lași copii din tați eroi?
E mințit cuvântul!
Azi ne prigonesc acei
Cari ne cred bărbați mișei         
Că privim tăcând la ei
Cum ne-nchid mormântul.

Stați cu mâna-n săn, flăcăi?
N-auziți plângând prin văi?
Ceru-i roșu de văpăi
Și se umflă vadul:
Dumnezeu ni-e-ntr-ajutor!
Dacă și el e de-ai lor,
Nu-l mai vrem ocrotitor:
Ne-nfrățim cu iadul.

Poezia In opressores a fost publicată în 1894, în revista bucureșteană VATRA.

Câteva  explicații necesare, referitoare la contextul scrierii acesteia:

Din anul 1867 Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul erau provincii ale Ungariei, în cadrul Imperiului habsburgic, devenit dualist (pentru a-și menține stăpânirea, Austria a asociat Ungaria la conducerea imperiului, acordându-i dreptul de a administra partea estică a acestuia). Față de locuitorii aparținând altor etnii – cum era și cazul românilor, majoritari în aceste teritorii – Ungaria a promovat o politică opresivă, de deznaționalizare forțată. În primele zile ale lunii ianuarie 1892, la Sibiu a avut loc Conferinţa Partidului Naţional Român din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, care a dispus constituirea unui comitet, care trebuia să redacteze un Memorandum, cuprinzând revendicările românilor. Acesta urma să fie remis împăratului Franz Josef al Austro-Ungariei.

În Memorandum erau solicitate drepturi politice și confesionale pentru români, fiind denunțată politica de intoleranță existentă în regatul ungar. Revendicau drepturi etnice egale cu acelea ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare forțată.

Pe 28 mai 1892 Memorandumul a fost dus la Viena de o delegație compusă din 237 de români, provenind din toate categoriile sociale. Împăratul Franz Josef (care era și rege al Ungariei din momentul realizării regimului dualist), fără să-l citească, l-a trimis autorităților de la Budapesta. De aici, prin intermediul prefecturii Turda, a fost restituit lui Ioan Rațiu, președintele Partidului Național Român din Transilvania, cel care condusese delegația la Viena.

cluj cladire procesCLUJ-NAPOCAClădirea în care a avut loc procesul memorandiștilor

Pentru faptul că-l difuzaseră prin presă (memorandumul a fost tradus în limbi de circulație internațională și dat publicității în străinătate), fruntașilor mișcării memorandiste le-a fost intentat un proces, fiind acuzați de instigare prin presă și de atentat împotriva statului maghiar. Au fost judecați la Cluj (între 25 aprilie și 7 mai 1894), această mascaradă judiciară fiind cunoscută sub numele de procesul memorandiștilor.

14 dintre fruntașii memorandiști au fost condamnați la închisoare, de la două luni la cinci ani. În anul 1895, prin amnistie regală, au fost eliberați din detenție, ca urmare a intervenției personale a regelui Carol I al României.

memorandum lideri

În cadrul acestui proces, Ioan Rațiu a rostit celebrele cuvinte: Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă

În acest context istoric, versurile poeziei In opressoresse configurau ca un apel de susținere a memorandiștilor, cu prilejul procesului care le-a fost intentat.

ceorge coșbuc

George Coșbuc (1866-1918) a fost un poet transilvănean, animat de un acut sentiment al revoltei împotriva asupririi și nedreptăților, fiind autorul multor poezii de atitudine socială. A fost un poet atent la evenimentele vremii în care a trăit, militând, prin mijloacele specifice artei sale pentru libertate națională și dreptate socială.

Crez politic și artistic pe care l-a mărturisit patetic în poezia Poetul:

Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul –
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.

Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea, şi ura –
Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
Voinţa mi-e una, că-i una mereu
În toate-ale noastre măsura.

Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,
Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu, 
De-a pururi, nerupta sa parte! 


George Coșbuc – In Opressores

 

Vezi și articolul Moralitatea la sat, explicată de psihologi: de la perversiunile frecvente în bordeiele ţărăneşti de acum un secol la violul din Vaslui, la link-ul: adev.ro/pbhxpm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.