După cât am tras ca boii,Suntem iarăși fiii ploii,Numai buni de dus cu vorbaSă ne fure alții ciorbaȘi bucățile mai graseNoi rămânem tot la oase,Parastasul ei de moarte!Parte-și face cine-mparte,Pe când proștii care-ndurăN-au nimic de pus în gură,N-au nimic de strâns cu saculDăm din nou tot noi de draculȘi tot nouă ni se cereSă o …

Continuă să citești Egloga fiilor ploii – de George Ţărnea

Panteism Tu care porţi spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Şi n-ai avea de moarte frică, Ai şterge lacrima ce-ţi pică Şi-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simţind că-n darul ce le porţi E viaţa vie din cei morţi. Tu nici nu crezi Că cei pe …

Continuă să citești Panteism – de Cincinat Pavelescu

Către viitorime Voi, care vă veți naște de-aci-într-un veac sau doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: „Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși.” Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru …

Continuă să citești Către viitorime – de Alexandru Macedonski

DRAGOSTEA, DESTIN STRĂVECHI Dragostea-i destin străvechi cu cireşe la urechi.Ne iubeşte dulce-amar, n-are vreme de cântar. Iubita mea, din toate câte-au fostŞi câte vor mai fi de-acum sub soare,Te-am învăţat amarnic pe de rostTu, cea dintâi şi ultima-ntâmplare. Eu nu ştiu dacă am avut noroc,Iubirea noastră-i fără de regie,Dar zilnic noi avem același locÎn trenul …

Continuă să citești Dragostea, destin străvechi – de Dan Verona

Balada Tocilescului La caravanserai în prispă Arabii stau într-o elipsă, Zâmbetul moale de pe dinţi Se scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburine Cadânele în văluri fine Fac arabescuri din buric, Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile triste Născute-n vremuri sclavagiste Câte-un scuipat azvârl în praf Rozând papucii cu canaf. Din când în când …

Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu

Motto: Nu vă uitaţi numai la ziduri, oameni. Uitaţi-vă la ceea ce e înăuntrul lor. - Radu Stanca                        Despărțire Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu …

Continuă să citești Despărțire – de Radu Stanca

Țara mea Ioan S. Nenițescu Acolo unde-s nalţi stejari Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc Flăcăi cu piepturile tari, Ce moartea-n faţă o privesc; Acolo unde-s stânci şi munţi, Şi ca şi munţii nu clintesc Voinicii cei cu peri cărunţi În dor de ţară strămoşesc; Acolo unde-i cer senin Şi ca seninul cer zâmbesc Femei, …

Continuă să citești ȚARA MEA – de Ioan Nenițescu

Sonetul XVIII Să te aseamăn cu o zi de vară? Tu ești mai dulce și surâzi mai blând! În Mai e vânt și mugurii-i doboară Și timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Și-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător și-n al schimbării joc. Dar vara …

Continuă să citești Sonetul XVIII – de William Shakespeare

Cântec de nucă verde Şi foaie verde trei lămâi, "Rămâi, o, nu pleca, rămâi..." Cântam, cu zarea căpătâi, Nepăsătoarelor statui -- Eram şcolar, erau dudui, Eram un cal cu şaua-n spate, Cu semne de celebritate, Iubeam iubite adecvate Pe doi trei poli şi jumătate. Şi iarăşi verde, trei lămâi, Iubire fragedă dintâi -- Era de …

Continuă să citești Cântec de nucă verde – de Geo Dumitrescu