Pentru toți cei care așteaptă să vină... primăvara! Câte un mărțișor pentru fiecare! Mărțișoareeee, veniți de luați mărțișoareeee literare și muzicale! Mărțișorarul de Florin Dumitrescu Dă-ne voie, dom' jandarm, să ședem aici în colț, nu te repezi să sfarmi lumea noastră de gablonț. Timp de unșpe luni precis am trudit la mărțișoare, dacă nu ne …

Continuă să citești Rapsodii de… MĂRȚIȘOR!

Bună seara, iubito Bună seara, iubito, te aştept ca din cerSă-mi aduci continente de palid misterCu acest tren personal şi stingherBună seara, iubito, te aştept ca din cer. Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinteCă puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinteCă intră iubiri prematur în morminteBună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte. …

Continuă să citești Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu

 A XI-a poruncă Ascultă, priveşte şi taci!... Ascultă, să-nveţi să vorbeşti, Priveşte, să-nveţi să clădeşti. Şi taci, să-nţelegi ce să faci... Ascultă, priveşte şi taci! Când simţi că păcatul te paşte Şi glasul Sirenei te fură, Tu puneţi lacăt la gură Şi-mploră doar sfintele moaşte - Când simţi că păcatul te paşte!... Când simţi că …

Continuă să citești A XI-a poruncă – de Ion Minulescu

Nu-s vinovat faţă de ţara mea La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. Nu-s vinovat că mai păstrez acasă pe-un raft, întâiul meu abecedar şi că mă-nchin când mă aşez la masă, cuviincios ca preotu-n altar. …

Continuă să citești Nu-s vinovat faţă de ţara mea – de Andrei Ciurunga

  ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai …

Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc

Frunză verde de albastru Și-am zis verde de albastru,mă doare un cal măiastru,și-am zis pară de un măr,minciună de adevăr,și-am zis pasăre de pește,descleștare de ce crește,și secundă-am zis de oră,curcubeu de auroră,am zis os de un schelet,am zis hoț de om întreg,și privire-am zis de ochiși că-i boală ce-i deochi.Frunză verde de albastru,mă doare …

Continuă să citești Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu

Acelei care va veni Ion Minulescu De unde vii,Și-n care preafericită țarăVăzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...De ce plecași din țara, în care palmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul …

Continuă să citești Acelei care va veni – de Ion Minulescu

În cinstea celei care a plecat Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea... O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?... Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu …

Continuă să citești În cinstea celei care a plecat – de Ion Minulescu