Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …
Continuă să citești Frunzele – de Radu Stanca
Fluturi sărutându-se Cu gene-ncins-a ochii tăi Cel ce-a creat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Şi-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ţi ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins şi des – Şi astfel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt Unite-aprinsele pleoape, E …
Continuă să citești Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva
Tuturor celor care au uitat cât costă o pâine! Cine știe, poate că unii dintre ei nu au știut niciodată... prețul pâinii și sudoarea cu care se obține o bucată de pâine! „Nu vezi tu că, dacă nu-i glagore-n cap, nu-i, şi pace bună!” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) Pentru toți cei care au uitat …
O „poveste” interesantă despre paternitatea unei creații literare și... drepturile de autor! CIOCLII APOCALIPSEI de Eliana Popa Voi ce stați pe la tribune și în jilțul guvernării, Voi ce vă hrăniți orgolii doar din lacrimile Țării, Slugi vândute altor neamuri, cioclii veacului ce moare, Zornăiți în pungi …
Continuă să citești Cioclii apocalipsei – de Eliana Popa
Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu (1703) Patru sunt râuri denu Raiu ce cură, Pre cumu grăiaște sfânta Scriptură. Patru evanghelii den Ceriu ne tună Și la credință pre toți adună. Patru suntu seamne tot îndoite, Și ale țărâi foarte slăvite, Cu care seamne să-ncoronează Domnul Constandin tot omul crează Că se numeaște și Băsărabă, …
Continuă să citești Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu – de Antim Ivireanul
De vorbă cu diavolul de Ion Minulescu Azi-noapte, Diavolul din mine ― Un diavol ce pretinde-a fi profet ― M-a luat cu vorba-ncet... încet... Şi m-a băgat în tainele divine, Pe care eu ― spun drept ― mi-e frică Să nu care cumva să le-nţeleg, Fiindcă sunt taine care ― când se strică ― Nu …
Continuă să citești De vorbă cu diavolul – de Ion Minulescu
VOROAVA* Cu crucea şi cu paloşul în mână, Cel care’n veacuri a răsbit streinul, Vă’ntreb, Ió Ştefan Voevod ot Putna: Hatmanii mei, au unde ni-i Hotinul? Io, care’n patruzeci şi şapte lupte Am pus cu voi acestei ţări temeiul, Vă’ntreb, Ió Ştefan Voevod ot Putna: Mazâlii mei, au unde ni-i Orheiul? Curs’a sângele în râuri …
Continuă să citești VOROAVA – de D. Ion
Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …
Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona
Cele două căpăţâni goale La săparea unei groape,Un cap mort desfiinţat,Văzând lângă sine-aproapeAlt cap gol alăturat,„Cine e, care-ndrăzneşte,Îi strigă c-un glas de domn,De mine de se lipeşte,Turburându-mă din somn?” „Eu, zice-acea căpăţână,Am fost numai matelot;Pâne neagră şi puţină,Apă, din bălţi, a fost totCu ce-am trăit în vieaţă;Desculţ, trenţos, urgisit,Dusei cărarea-mi cu greaţă;Acum moartea, ce-am doritM-aşeză …
Continuă să citești Cele două căpăţâni goale – de Andrei Mureșanu
LA ARME Auzi departe strigă slabiiŞi asupriţii către noi,E glasul blândei BasarabiiAjunsă-n ziua de apoi.Şi sora noastră cea mezinăGemând sub cnutul de calmucLegată-n lanţuri a ei mână,De ştreang târând-o ei o duc.Murit-au… poate numai doarmeS-aşteaptă moartea de la câniLa arme,La arme, dar români! Pierit-au oare toţi vultaniiŞi soimii munţilor Carpaţi,Voi, fii ai vechei TransilvaniiSunteţi cu …
Continuă să citești La arme – de Mihai Eminescu
Periegheze 