Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet II - Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată, Să simt din nou a vieţii primăvară, În …
Continuă să citești Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă
Moartea căprioarei Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturile scot din fântână nămol. Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri. Mă iau după tata la deal printre târşuri, Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi. Pornim …
Continuă să citești Moartea căprioarei – de Nicolae Labiș
Sub paltin aici e răcoare. S-aud rândunele pe sus Cântând și jucându-se-n soare. Tăcută e valea-nflorită Și-un nor ca o pânz-aurită Se duce spre-Apus. Pădurea, pe culme, mai tace, Mai cântă cu freamăt încet; Iar uneori vârfu-și desface, Dând vântului loc să colinde. Un grangure puii-și deprinde Să cânte-n făget. Eu văd cum se urcă …
Continuă să citești În miezul verii – de George Coşbuc
Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Nu uitați că Iuda avea amici ireproșabili. - Ernest Hemingway Niciodată nu te-încrede-n omul alb,Niciodată nu ucide un evreu,Niciodată nu semna un contract,Niciodată nu închiria o strană să te rogi lui Dumnezeu.Nu te înrola-n armată;Nu ţine mai multe neveste;Nu scrie pentru reviste,Nici nu deranja un roi de-albine …
Continuă să citești Sfat unui fiu – de Ernest Hemingway
Un om bătrân oarecând Tot numai un cal având, Sui p-al său copilaș Ș-așa ieșea din oraș. Pe drum unii din norod Striga zicând: - Ce nerod: Că el, bătrân, n-are hal, Ș-a pus copilul pe cal, Care este putincios Să se ducă și pe jos Și să fi-ncălecat el, Ce bătrân prost și mișel! …
Continuă să citești Critica oamenilor – de Anton Pann
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Balada chiriașului grăbit Trec anii, trec lunile-n goanăŞi-n zbor săptămânile trec.Rămâi sănătoasă, cucoană,Că-mi iau geamantanul şi plec! Eu nu ştiu limanul spre carePornesc cu bagajul acum,Ce demon mă pune-n …
Continuă să citești Balada chiriașului grăbit – de George Topîrceanu
Îmi scrie mama Îmi scrie mama: „ți-am făcut mormânt,Că nu se știe ce și cum și când…Tu chiar dacă trăiești în BucureștiȘtiu eu cât de străin și singur ești.Are gărduț de fier ce ne desparteDar vom fi mai aproape după moarte.E din beton. Să nu fii supăratDar toți vecinii s-au asigurat.Ți-am pus compot de vișini …
Continuă să citești Îmi scrie mama – de Mircea Micu
Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăscCum te blestemă unii, vreau să zic.La fel cum lumina pârăsc. Dar ce-ai face tu şi cum ai trăiDe-ai avea mamă şi-ar muri?!Ce-ai face tu şi cum ar fiDe-ai avea copii şi-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic.Eu nici măcar nu te urăsc.vei fi …
Continuă să citești Nu am, moarte, cu tine nimic – de Grigore Vieru
O dragoste apusă e ca un vulcan, niciodată nu poți zice că a trecut pericolul de a izbucni din nou. (Octavian Goga) De va veni la tine vântul De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă …
Continuă să citești De va veni la tine vântul – de Octavian Goga
Am iubit Am iubit de când mă ştiu Cerul verii, străveziu, Despletitele răchite, Curcubeiele pe stânci Ori pădurile adânci Sub ger alb încremenite. Mi-a fost drag pe bărăgane Să văd fetele morgane Ori pe crestele din munte Joc de trăsnete rotunde, Scurgerea cocorilor, Pacea înălţimilor, Semeţia pinilor Plini de scama norilor. Am iubit iubirea pură, …
Continuă să citești Am iubit… – de Nicolae Labiș
