Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băiŞi cu Vara n-au rămas în capitalăDecât morţii şi gardiştii...Iar pe străzile pustii şi prin odăi -Praful ce se-ngroaşă zilnic,Şi-n covoare -Moliile cu prezenţa lor fatalăŞi cu veşnica lor poftă de mâncare...De urât că n-are ce să vadăÎn monumentala noastră capitală,Vara umblă toată ziua-n pielea goalăPrin apartamente-nchise …

Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu

Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Să calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce s-au …

Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam

Belşug - Negrule, cireşule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om şi păsări, duhuri, fluturi, nu aşteaptă să te scuturi. Prea eşti plin de rod şi vrajă, vine furul, pune-ţi strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămâne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni nu mi le-a fura! Alte …

Continuă să citești Belşug – de Lucian Blaga

Cântec de inimă albastră Mai ştii cum te strigam pe-atunci „icoană cu picioare lungi” veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse iepuri mici vânam prin pulpe fân mieriu erai mireasmă eram viu. Dar of of of desiş de ochi acum de mine trag trei …

Continuă să citești Cântec de inimă albastră – de Mircea Dinescu

Cu mâine zilele-ţi adaogi... Cu mâine zilele-ţi adaogi,Cu ieri viaţa ta o scaziŞi ai cu toate astea-n faţăDe-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vineÎn astă lume a-l urma,Precum când soarele apuneEl şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuriCobor mereu pe-acelaşi vad,Se pare cum că-i altă toamnă,Ci-n veci aceleaşi frunze …

Continuă să citești Cu mâine zilele-ţi adaogi… – de Mihai Eminescu

Umbra plopilor Și vom călători odatăPe unde n-am mai fost nicicând,Cu umbra plopilor, ciudată,Alunecând, alunecând… Și va rămâne-n urma noastrăDoar tremurarea unui gând,Cu umbra plopilor, albastră,Alunecând, alunecând… De va mai fi o amintire,Și ea va trece, vrând, nevrând,Cu umbra plopilor, subțire,Alunecând, alunecând… Dă-mi gura ta și mă sărută,Și stele vor cădea pe rând,Cu umbra plopilor, …

Continuă să citești Umbra plopilor – de Ion Horea

Când am iubit am fost urât Ce-am fost cândva azi nu mai sunt … Dar ce sunt azi îmi pare rău Ca n-am putut să fiu mereu - Același cântăreț cu chip de Sfânt … Când am urât am fost iubit, Când am iubit am fost urât… Și-n viață n-am cântat decât Romanța Celui răstignit …

Continuă să citești Când am iubit am fost urât – de Ion Minulescu

Motto: Poezia unui vers adânc nu va putea niciodată fi înlocuită de poezia frazei. - Tudor Arghezi Am legat... Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi Cu-o basma de nori Și le-am spus …

Continuă să citești Am legat… – de Marin Sorescu