DE-O FI SĂ MOR De-o fi să mor, de-o fi să morSă mă lăsăți în vechea haină,Vor ști doar codrii a mea taină ...La groapa mea dați zor, dați zor. Cînd voi fi mort, în vreo trei scânduriSă m-așezați, n-oi ști de gânduri,Am fost și gând, dar am trecut,Am suspinat, dar am tăcut ... La …

Continuă să citești De-o fi să mor – de Tudor Arghezi

Viața asta-i bun pierdutCând n-o trăiești cum ai fi vrut!Și-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem și-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moș îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …

Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc

13 decembrie 1983 – 13 decembrie 2024: 41 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu Viaţa mea se iluminează Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corăbiile …

Continuă să citești Viaţa mea se iluminează – de Nichita Stănescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet IV - M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,Copilul visător de altădată!Mă simt plutind - privirea mea-nsetatăSe pierde-n orizonturi largi, senine. …

Continuă să citești Sonet IV – M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine – de Alexandru Vlahuță

  Trei ani de la moartea unui poet - Lucian Avramescu (1948 - 2021)... Dumnezeu să-l odihnească în pace! Bună seara, iubito Bună seara, iubito, te aştept ca din cerSă-mi aduci continente de palid misterCu acest tren personal și stingherBună seara, iubito, te aștept ca din cer. Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinteCă …

Continuă să citești Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu

La 28 de ani de la decesul lui Marin Sorescu. Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer - zic, Mi se aruncă de sus. Deși am slăbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui …

Continuă să citești Scară la cer – de Marin Sorescu

Scut și armă Domnul sfânt să ne iubească, Şi-al său Duh ocrotitorPlin de pace să pluteascăPeste Ţara RomâneascăŞi-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercarăAltă armă n-am avutNumai dragostea de ţarăCe strămoşii ne-o lăsară,Şi pe Sfântul Domn de scut. Dar ne-a fost destul atâta!Fruntea sus, voi fraţi ai mei!Astfel Cerul hotărât-aSă se nalţe amărâtaŢară, prin puterea …

Continuă să citești Scut și armă – George Coșbuc

„Floarea care este singură nu trebuie să invidieze spinii care sunt numeroși.” – Rabindranath Tagore Mărăcine Te-ai chinuit atâta, mărăcine, Să scoţi o floare şi din tine. Te-am aşteptat un an, doi ani, cinci ani... Şi te-am ferit de sapă şi cazma Întru-nflorirea ta. Toţi oamenii spuneau: - Să-l dăm afară -. Şi-am lăsat vară …

Continuă să citești Mărăcine – de Tudor Arghezi

Reflex 88 Prea fericiţi nu suntem, dar plutim... Aceasta-i tot ce suntem şi ce ştim Despre ciudata stare care a fost Lăsată nouă spre a-i da de rost... Şi iată-ne supuşi unei căderi Prin zilele neprevăzutei veri, Şi, iată-ne constrânşi la îndurat Iubirea, ca pe un fapt adevărat, Cu toate ale sale, care pot Să …

Continuă să citești Reflex 88 – de George Țărnea

Frunză verde de albastru Și-am zis verde de albastru,mă doare un cal măiastru,și-am zis pară de un măr,minciună de adevăr,și-am zis pasăre de pește,descleștare de ce crește,și secundă-am zis de oră,curcubeu de auroră,am zis os de un schelet,am zis hoț de om întreg,și privire-am zis de ochiși că-i boală ce-i deochi.Frunză verde de albastru,mă doare …

Continuă să citești Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu