Acum, când ne adunăm gândurile sperând la mai bine, să nu-i uităm pe cei duși dintre noi! Fără de care poate că n-am fi fost ce și cât mai suntem. Un NICHITA STĂNESCU mai puțin cunoscut... N-au murit în zadar N-au murit la Plevna în zadarstrăbunii din legende şi din poveşti,o dovedesc prea clarcuvintele: Sunt, …

Continuă să citești N-au murit în zadar – de Nichita Stănescu

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele.Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii,Pe frunţi de valuri stă cununa spumii,De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i...Senin mă urc pe-a lor înalte schele,Străbat albastre văi, plutind prin stele,Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului poveste,Mă-nşel, şi cred că tot ce-a …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Motto: Încă o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga Lacrimile Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - …

Continuă să citești Lacrimile – de Lucian Blaga

Gligore Fărăţară De-un car de ani mă tot numesc aşa bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri, aghezmuind pe jos, în calea mea, cu lacrimi de răşină de pe ramuri. Când urc pe munte, sus, printre păduri, aud, de sub a crengilor povară, cum mă îndeamnă nevăzute guri: „Rămâi la noi, Gligore Fărăţară.” Dacă mă …

Continuă să citești Gligore Fărăţară – de Andrei Ciurunga

SONET  Acum din nou îmi treci pe sub fereastră, Tu, toamnă, tu, frumoasă cerşitoare, Pe urma ta cântări tânguitoare Lin flutură-n întinderea albastră. Durerea ta în zare călătoare Atinge-n drum căsuţa mea sihastră Şi-nfrigurate florile din glastră Suspină-n zvonul frunzei care moare. Rămân, aşa, pierdut în reverie, Şi, dus încet de luntrea amintirii, Ascult duioasa …

Continuă să citești Sonet – de Octavian Goga

Rugă pentru iertarea păcatelor Ştiu că-s vinovat, Părinte...Ştiu că vina mea e mare -Vină fără de iertare;Că-mi bat joc de cele sfinteŞi nesocotesc ScripturaCând păcătuiesc de-a rândulŞi cu fapta,Şi cu gândul,Şi cu ochii,Şi cu gura... Ştiu că-s vinovat, Părinte...Dar cu mult mai vinovatEste-acela care minte!... Eu nu mint -Eu sunt ca Tine!...Nu ştiu dacă-i rău …

Continuă să citești Rugă pentru iertarea păcatelor – de Ion Minulescu

Dureri ascunse Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare, Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie? Cine-a-nţeles cât plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cât praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Şi …

Continuă să citești Dureri ascunse – de Dimitrie Anghel

În țara mea sunt văi și munți și flori,Și diamante,Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante!Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării. În țara mea sunt tei și plopi,Și zarea-i diafană,Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană;Și-n țara mea sunt flori de myrt,Principiu sau …

Continuă să citești ÎN ȚARA MEA – de Ion Pribeagu

Cum e mai bine? Virgil Carianopol Vecinul meu a pus într-una Grădina lui, cât a-ncăput, Cu ceapă, usturoi şi roşii Şi i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viaţă Pe-ntregul vieţii însorit Iubire, visuri, gând, lumină, Şi n-am cules ce-aş fi dorit. Am dat cu trandafiri în oameni, Dar unii fiind …

Continuă să citești Cum e mai bine – de Virgil Carianopol