Muzeul satului – Marin Sorescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Muzeul satului Din viaţa acestor oameni Lipsesc mai multe secţii, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea şi norocul În istorie, Sunt slab reprezentate. Nu întâlneşti aici nici …

Continuă să citești Muzeul satului – Marin Sorescu

Cetatea Neamțului – de George Coșbuc

Cetatea Neamțului Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici, Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeţi că sunt eu Ca să ştiu atâtea fleacuri! Cui va şti, îi dau …

Continuă să citești Cetatea Neamțului – de George Coșbuc

Dilema – de George Topîrceanu

DILEMA  Ați văzut prea bine că la consultațiiDoctorii te-ntreabă despre emanații.Vor să știe totul: abundență, faze,Unii le zic „vânturi”, alții le zic „gaze”. Dar să nu vă mire dacă medicinaStudiază astăzi foarte mult „bășina”.Fiindcă, biologic, pentru toți e clar,A băși e-un lucru foarte necesar. Toată lumea bese, asta-i axiomăNu interesează sunet sau aromă.În privința asta …

Continuă să citești Dilema – de George Topîrceanu

Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu

  Un an de la moartea unui poet - Lucian Avramescu... Dumnezeu să-l odihnească în pace! Bună seara, iubito Bună seara, iubito, te aştept ca din cerSă-mi aduci continente de palid misterCu acest tren personal și stingherBună seara, iubito, te aștept ca din cer. Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinteCă puține mai sunt …

Continuă să citești Bună seara, iubito – de Lucian Avramescu

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele. Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii, Pe frunţi de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva

Fluturi sărutându-se Cu gene-ncins-a ochii tăi Cel ce-a creat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ți ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins și des – Și astfel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt Unite-aprinsele pleoape, E …

Continuă să citești Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva

Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş

2 decembrie 1935 - 2 decembrie 2022- 87 de ani de la nașterea poetului Nicolae Labiș Dacă toate astea fi-vor învăţate Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţăCare-i meseria ce o vor urma,Fiii voştri mai târziu învaţăTaina ei fierbinte, nobilă şi grea.Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte,Îşi aleg iubita mângâind-o blând,Inima lor largă şi sinceră-şi roteșteÎn …

Continuă să citești Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş

Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!? În istoria neamului românesc puţine au fost clipele cu adevărat faste. Ne-a fost hărăzit un destin aspru, asprime care nu ne-a venit din partea pământului de sub tălpi şi nici din partea cerului de deasupra, ci din partea altor şi altor oameni care ne-au încercat străşnicia, …

Continuă să citești Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

Poezii de suflet… aniversar!

Motto: Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. - Nichita Stănescu Cântec II de George Coşbuc Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiţă …

Continuă să citești Poezii de suflet… aniversar!

Cum e mai bine – de Virgil Carianopol

Cum e mai bine? Virgil Carianopol Vecinul meu a pus într-una Grădina lui, cât a-ncăput, Cu ceapă, usturoi şi roşii Şi i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viaţă Pe-ntregul vieţii însorit Iubire, visuri, gând, lumină, Şi n-am cules ce-aş fi dorit. Am dat cu trandafiri în oameni, Dar unii fiind …

Continuă să citești Cum e mai bine – de Virgil Carianopol