Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Tuturor celor care au uitat cât costă o pâine! Cine știe, poate că unii dintre ei nu au știut niciodată... prețul pâinii și sudoarea cu care se obține o bucată de pâine! Mai ales de către slujitorii devotați ai sistemului educațional din România. Nu doar atunci când sunt în grevă generală... tot pentru un boț …
Spovedanie (Nu beau) lui Paul Zarifopol Nu beau, Nu cânt Şi nu iubesc!... Sunt ca un vechi răboj de lemn, Pe care-ncep să-mi recitesc Înfrângerile-n sens invers, Că-n suflet, fiecare semn De pe răboj se schimbă-n vers... Privesc pe cei ce trec mereu Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări ― Botezuri, nunţi şi-nmormântări, …
Continuă să citești Spovedanie (Nu beau) – de Ion Minulescu
LA MARGINEA CIMITIRULUI Este la marginea cimitirului,lângã bunic, un loc prea potrivit,sã-mi uit de toate și sã-i țin și luicând noaptea-i lungã, iarna, de urât. Mi-ar fi-n pãmântul cald așa de bineși trupu-n iarbã bunã mi-aș preface,sã-l pascã vite pripãșite si sãrace,ce-or cere si-o-ndurare pentru mine, la marea judecatã. Voi uitace-am fost, și-mprãștiatã-n forme noivoi …
Continuă să citești LA MARGINEA CIMITIRULUI – de Magda Isanos
Uită-te Uită-te, încă e rouăŞi toamna începe să-şi ţeasăFoile galbene-n suflete,Pale nelinişti în pomi de mătasă. Şi uită-te, noaptea e receŞi vara-i alături, dar frunzele pică,Şi uită-te, -i rece dar treceFiorul fierbinte de care ni-i frică! Alte poezii de Nicolae Labiș. Citește poezia Dans – de Nicolae Labiș - (re)postată pe 19 martie 2026; Citește poezia Noi, …
Continuă să citești Uită-te – de Nicolae Labiș
La cumpăna apelor Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor. Cu gând ducăuş – mângâi părul pământului. Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit. Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim. S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul. Din poarta-nălţimei şi până-n vale îmbătrâneşte, …
Continuă să citești La cumpăna apelor – de Lucian Blaga
De lăudat cu el - ne lăudăm. De proclamat rege - îl proclamăm. Dar îl ținem după gratii de fier. Și-l hrănim cu cadavre de cai. Iar el se uită mustrător la noi Visând, melancolic, Sahara. Alte poezii de Geo Bogza. Citește poezia Piatră cubică. Toamna – de Geo Bogza - (re)postată pe 14 octombrie …
Continuă să citești Regele animalelor – de Geo Bogza
Romanţa celor ce se vând Se-ngroapă soarele-ntr-un nor - O, negrul nor ca şi mormântul Înşelătoarelor ce mor Neplânse de amanţii lor! Pe la ferestre-şi plimbă vântul Tristeţile sfârşitului de vară, În timp ce-n cârciuma murdară, Din strunele de-aramă - cântul Chitarelor Îşi ia avântul... Iar pe la mese, Rând pe rând, O ceată de …
Continuă să citești Romanţa celor ce se vând – de Ion Minulescu
La 137 de ani de la decesul lui Mihai EMINESCU... Motto: Eminescu este un Beethoven al graiului românesc. - Tudor Arghezi Ție Tudor Arghezi Ceahlăul e statuia ta... Luceafărul te aștepta De veacuri vechi, mai multe sute, Piscul în creștet, cald, să ți-l sărute. S-a întâlnit adâncul cu înaltul Și nu mai scăpărase, din piatra …
Continuă să citești Cele mai frumoase poezii despre Mihai Eminescu
Romanţa ultimei seri Pe buzele-mi roşii port şi-astăzi stigmatul Dezastrelor mute din ultima seară... Pe buzele-mi roşii - apusuri de vară - Port urmele luptei pierdută-n palatul Eternului Mâine Şi fostului Ieri!... Mi-ai spus într-o seară că-i ultima seară!... Vai!... Ultima seară ce trist se sfârşea... Te văd parcă şi-astăzi învinsă, Culcată, Pe-aceeaşi arabă şi …
Continuă să citești Romanţa ultimei seri – de Ion Minulescu
Egloga* destinului tragic Poporul meu contemplativA fost belit în mod festiv.Să ştie chiar de la-nceputPe mâna cui a încăputŞi să n-aştepte ani mai buniDe la marmita cu minuni.Că el, oricum, din post în post,E învăţat s-o ducă prostŞi hărăzit să fie trist...M-apucă plânsul, deci exist! Eglogă, egloge, s. f. - Mic poem pastoral asemănător idilei; …
Continuă să citești Egloga destinului tragic – de George Țărnea
Periegheze 