Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum te lauzi la toţi sfinţii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,N-asculta de toţi zurliii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Nu-mi mai otrăvi ursita,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum …

Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Urme ale jafului din clădirea LABORATOARELOR Liceului „OLTCHIM” (II)

Motto: „Adolescenţa e-o frânghie de aur pe care n-o poţi tăia, dacă vrei, cu cuţitul. Adolescența e-o frânghie de aur legând nadirul şi zenitul.” - Nichita Stănescu Scurt pe 2 și 1/4: continuăm „povestea” tristă a dezastrului rămas în spațiile școlare dedicate numeroaselor laboratoare din clădirea impozantă în care funcționau acestea, în fostul liceu vâlcean …

Continuă să citești Urme ale jafului din clădirea LABORATOARELOR Liceului „OLTCHIM” (II)

Prea târziu – de Virgil Carianopol

Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …

Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol

Ghicit în cafea – de Nora Iuga

Ghicit în cafea Milord, nu se mai poate concura, ceşcuţa japoneză este spartă şi-n zaţul ăsta negru de cafea a apărut un câine rău la poartă. Tu crezi că muschetarii vor veni cu trei florete mari la butonieră să-ţi spună că un nou poète maudit s-a spânzurat aseară de jartieră. Eroarea stă în movul cardinal în …

Continuă să citești Ghicit în cafea – de Nora Iuga

Capra şi iada – de Alecu Donici

Capra și iada Ţăranul între vitişoare Avea şi o căpriţă. El o numea leliţă, Îi da adese tăricioare. Şi bine o ţinea. Ea însă un nărav avea: De câte ori ţăranul intra pe zi în casă, Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea, Apoi şi peste masă... Stăpânu-i suferea, Căci aştepta să vadă Curând, pe lângă …

Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici

LA ARME! – de Ştefan Octavian Iosif

La arme! Veniți, viteji apărători ai țării! Veniți, căci sfânta zi a răsărit: E ziua mare a reînălțării Drapelului de gloanțe zdrențuit! Veniți din toate unghiurile zării, Să cucerim ce-avem de cucerit! La arme, cei de-un sânge și de-o lege! La arme, pentru neam și pentru rege! Când Patria ne cheamă sub drapel, Datori sunt …

Continuă să citești LA ARME! – de Ştefan Octavian Iosif

Murim… ca mâine – de Magda Isanos

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi, poate chiar mâine, pomii de pe-alee acolo unde-i vezi or să mai stee voioși, în vreme ce vom putrezi. Atâta soare, Doamne,-atâta soare o să mai fie-n lume după noi; cortegii de-anotimpuri și de ploi, cu păr din care șiruie răcoare... Și iarba asta o să mai răsară, …

Continuă să citești Murim… ca mâine – de Magda Isanos

CAROL I – un rege întemeietor de dinastie!

Motto: Căci, precum o vită de povară, dacă i se scot ochii, nu mai e bună de nimic, tot aşa, dacă din istorie se lasă la o parte adevărul, ceea ce rămâne e o simplă poveste nefolositoare. - Polibiu Pe 11 februarie 2023 s-au împlinit 157 de ani de la abdicarea silită a lui Alexandru …

Continuă să citești CAROL I – un rege întemeietor de dinastie!

10 Mai – de Vasile Alecsandri

Tripla semnificație a zilei de 10 MAI: 10 Mai 1866 - Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus jurământul în fața Parlamentului român, devenind Domn al României, cu numele de Carol I; La Bucureşti, în faţa Parlamentului, Carol a jurat credinţă legilor ţării, angajându-se să păzească religia românilor, integritatea teritoriului şi că va domni ca domn constituţional. …

Continuă să citești 10 Mai – de Vasile Alecsandri

Cântec de primăvară – de Nichita Stănescu

Cântec de primăvară Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple. De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut, prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viață, de primăvară - ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în față, trezindu-mă, le adulmec și le …

Continuă să citești Cântec de primăvară – de Nichita Stănescu